TARSO- v. tars.

TARS²(O)- elem. „tars¹ (1)”. (< fr. tars/o/-, cf. lat. tarsus, gr. tarsos)

TARS s.n. 1. (Anat.) Parte posterioară a labei piciorului, formată din șapte oase. 2. Schelet cartilaginos care menține pleoapa întinsă. 3. Parte terminală a piciorului la insecte. // (Și în forma tarso-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) tars (1)”, „tarsian”. [< fr. tarse, cf. lat. tarsus, gr. tarsos].

TARSO-₁ „tars, tarsian”. ◊ gr. tarsos „talpa piciorului” > fr. tarso-, germ. id., engl. id. > rom. tarso-. □ ~clast (v. -clast), s. n., aparat pentru redresarea ortopedică extemporanee a picioarelor strîmbe; ~clazie (v. -clazie), s. f., fracturare închisă a oaselor tarsiene; ~fimă (v. -fimă), s. f., tumoare a tarsului; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a articulației tarsului.

TARS-, v. TARSO-₁. □ ~algie (v. -algie), s. f., durere în regiunea tarsiană; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., rezecție chirurgicală a oaselor tarsului; ~ectopie (v. -ectopie), s. f., dislocare a tarsului.