10 definiții pentru tars (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TARS, tarsuri, s. n. 1. Parte posterioară a scheletului labei piciorului, formată din șapte oase, articulate la un capăt cu oasele gambei, iar la celălalt cu oasele metatarsului. 2. Parte terminală a piciorului insectelor, formată din 1-5 segmente și terminată de obicei cu una sau două gheare. 3. Scheletul fibro-cartilaginos al pleoapelor. – Din fr. tarse.

TARS, tarsuri, s. n. 1. Parte posterioară a scheletului labei piciorului, formată din șapte oase, articulate la un capăt cu oasele gambei, iar la celălalt cu oasele metatarsului. 2. Parte terminală a piciorului insectelor, formată din 1-5 segmente și terminată de obicei cu una sau două gheare. 3. Scheletul fibro-cartilaginos al pleoapelor. – Din fr. tarse.

tars sn [At: ANTROP. 34/7 / Pl: ~e, ~uri / E: lat tarsus, fr tarse] 1 Partea posterioară a scheletului labei piciorului, formată din șapte oase articulate la un capăt cu oasele gambei, iar la celălalt cu oasele metatarsului. 2 Partea terminală a piciorului insectelor, formată din 1 -5 articulații mici și terminată de obicei cu una sau cu două gheare. 3 Scheletul fibro-cartilaginos al pleoapelor.

TARS s. n. Parte a labei piciorului formată din șapte oase dispuse pe două rînduri și articulate la un capăt cu oasele gambei, iar la celălalt cu oasele metatarsului.

TARS s. n. Parte a labei piciorului formată din șapte oase, articulate la un capăt cu oasele gambei, iar la celălalt cu oasele metatarsului. – Fr. tarse (din gr.).

TARS s.n. 1. (Anat.) Parte posterioară a labei piciorului, formată din șapte oase. 2. Schelet cartilaginos care menține pleoapa întinsă. 3. Parte terminală a piciorului la insecte. // (Și în forma tarso-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) tars (1)”, „tarsian”. [< fr. tarse, cf. lat. tarsus, gr. tarsos].

TARS1 s. n. 1. parte posterioară a labei piciorului, formată din șapte oase. ◊ partea terminală a piciorului la insecte. 2. schelet fibrocartilaginos care menține pleoapa întinsă. (< fr. tarse)

TARS ~uri n. 1) anat. Parte posterioară a labei piciorului, situată între metatars și gambă, formată din șapte oase. 2) zool. Parte terminală a piciorului insectelor, formată din 1-5 segmente. /<lat. tarsus, fr. tarse

*tars n., pl. urĭ (vgr. tarsós). Anat. Cele șapte oase care formează oasele tălpiĭ în apoĭa metatarsuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: tars (s.n.)
tars1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tars
  • tarsul
  • tarsu‑
plural
  • tarsuri
  • tarsurile
genitiv-dativ singular
  • tars
  • tarsului
plural
  • tarsuri
  • tarsurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tars (s.n.)

  • 1. Parte posterioară a scheletului labei piciorului, formată din șapte oase, articulate la un capăt cu oasele gambei, iar la celălalt cu oasele metatarsului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Parte terminală a piciorului insectelor, formată din 1-5 segmente și terminată de obicei cu una sau două gheare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Scheletul fibro-cartilaginos al pleoapelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: