11 definiții pentru taroc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

taroc sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~oace / E: ger Tarock] Joc de cărți la care se folosesc cărți speciale.

TARÓC s. n. Tarot. – Din germ. Tarock.

TARÓC s. n. Numele unui joc de cărți la care se folosesc cărți speciale. – Din germ. Tarock.

TARÓC, taroace, s. n. Numele unui joc de cărți care se joacă cu o serie de cărți speciale.

TARÓC s. n. Numele unui joc de cărți la care se folosesc cărți speciale. – Germ. Tarock (din it.).

TARÓC s. n. tarot. (< germ. Tarock)

TARÓC n. Joc cu 78 de cărți cu figuri deosebite de cele de pe cărțile de joc obișnuite. /<germ. Tarock

*taróc n., pl. urĭ (it. tarrócchi, de unde și fr. tarots și germ. tarok). Un fel de joc în cărțĭ cu maĭ multe cărțĭ de cît de ordinar. (O serie de figurĭ, în general 22, pe lîngă cele patru seriĭ ordinare).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

taróc (joc de cărți) (înv.) s. n.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

taróc s. n. – Joc de cărți cu aranjament diferit de cel uzual. Fr. tarots, prin intermediul germ. Tarock (Candrea).

Intrare: taroc
substantiv neutru (N20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taroc
  • tarocul
  • tarocu‑
plural
  • taroace
  • taroacele
genitiv-dativ singular
  • taroc
  • tarocului
plural
  • taroace
  • taroacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)