13 definiții pentru tantal (chim.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TANTAL s. n. Element chimic metalic rar, cenușiu, lucios, ductil și maleabil (folosit la confecționarea pieselor de laborator). – Din fr. tantale.

TANTAL s. n. Element chimic metalic rar, cenușiu, lucios, ductil și maleabil (folosit la confecționarea pieselor de laborator). – Din fr. tantale.

tantal [At: CADE / Pl: ~i sm / E: fr tantale] 1 sn Metal rar, cenușiu, lucios, maleabil, ductil în stare pură și foarte rezistent din punct de vedere chimic, folosit la confecționarea pieselor de laborator. 2 sm Specie de barză mare, cu pene de culoare roz, pătate cu negru, care trăiește în America Centrală (Tantalus loculator).

TANTAL s. n. Element chimic metalic, foarte ductil și maleabil, folosit mai ales la confecționarea pieselor de laborator.

TANTAL s.n. Element chimic, metal rar, cenușiu, lucios, foarte dur, ductil și maleabil, care se află în unele minerale rare. [Var. tantaliu s.n. / cf. fr. tantale, it. tantalio].

TANTAL1 s. n. metal rar, cenușiu, lucios, dur, ductil și maleabil, foarte rezistent. (< fr. tantale)

TANTAL n. Metal dur, cenușiu, lucios, maleabil și foarte rezistent la coroziune, întrebuințat în medicină, în energetica nucleară și la obținerea aliajelor. /<fr. tantale

*tantál m., pl. (după numele luĭ Tántal din mitologie). Zool. Un fel de barză saŭ cocor din America tropicală. S. n. Chim. Un metal care se prezentă supt forma unuĭ praf negru și strălucitor în aer cînd e încălzit. Are o densitate de 10,18, e bivalent și fără aplicațiune industrială.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tantal1 (metal) s. n.; simb. Ta

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TANTÁL (< fr. {i}; {s} n. pr. Tantal) s. n. Element chimic (Ta; nr. at. 73, m. at. 180,948, p. t. 3.010°C, p. f. c. 4.100°C, gr. sp. 16,7). Metal rar, cenușiu, lucios, dur, ductil în stare pură și foarte rezistent din punct de vedere chimic. Se găsește în natură în tantalit și și pământurile rare. Formează combinații în treptele de valență 2, 3, 4 și 5. Se folosește în metalurgie (component al aliajelor refractare, solide și rezistente la coroziune), în energia nucleară, ind. constructoare de mașini, chimică, electronică, în medicină (aplicarea suturilor, fixarea oaselor și vaselor), pentru fabricarea bijuteriilor (în locul platinei). A fost descoperit de A.G. Ekeberg în 1802.

Ta, simbol chimic pentru tantal.

Intrare: tantal (chim.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tantal
  • tantalul
  • tantalu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tantal
  • tantalului
plural
vocativ singular
plural
  • pronunție: -lĭu
substantiv neutru (N56)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tantaliu
  • tantaliul
  • tantaliu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tantaliu
  • tantaliului
plural
vocativ singular
plural
Ta simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Ta
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tantalsubstantiv neutru

  • 1. Element chimic metalic rar, cenușiu, lucios, foarte dur, ductil și maleabil, care se află în unele minerale rare, folosit la confecționarea pieselor de laborator, în medicină, în energetica nucleară și la obținerea aliajelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
  • comentariu simbol Ta DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.