tabelar, ~ă [At: ȘINCAI, HR. III, 46/22 / V: (înv) ~iu (S și: (înv) -ella-) / Pl: ~i, ~e / E: lat tabellarius, fr tabellaire] 1 a În formă de tabel (1). 2 sn (Tip) Zaț cu care se tipăresc registrele. 3 a În formă de tăbliță (1). 4 a (Îs) Tipărire ~ă Sistem de tipărire (folosit înainte de descoperirea literelor mobile) cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care era gravat textul. 5 sm (Înv) Curier (1).

TABELAR, -Ă, tabelari, -e, adj. (Despre liste, statistici etc.) În formă de tabel. Deocamdată însă Huțu nu era decît scriitor la consistoriu, ticluia circulări, aduna date și făcea expuneri tabelare despre nașteri și încetări din viață. SLAVICI, O. I 105. ◊ Tipărire tabelară = vechi sistem de tipărire, folosit înainte de descoperirea literelor mobile, cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care era gravat textul.

TABELAR, -Ă adj. (Despre liste, situații etc.) Care are forma unui tabel. ♦ Tipărire tabelară = vechi sistem de tipărire cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care se grava textul. [Cf. fr. tabellaire].

TABELAR, -Ă adj. în formă de tabel. ♦ tipărire ~ă = vechi sistem de tipărire cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care se grava textul. (< lat. tabellarius, gr. tabellaire)

TABELAR ~ă (~i, ~e) Care are formă de tabel; în formă de tabel. ◊ Tipărire ~ă vechi procedeu de tipărire cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care era gravat textul. /<lat. tabellarius, fr. tabellaire

tabelar a. în formă de tabelă.

*tabelár, -ă adj. (lat. tabellarius). În formă de tabelă saŭ de tabloŭ (adică vizibil de-odată, pe o singură pagină). Tipărire tabelară, tipărire cu tăblițe cu litere fixe, cum se proceda în ainte de a se fi descoperit literele mobile.

tabelariu a, sn vz tabelar

tabelar adj. m., pl. tabelari; f. tabelară, pl. tabelare

tabelar adj. m., pl. tabelari; f. tabelară, pl. tabelare

tabelar adj. m., pl. tabelari; f. sg. tabelară, pl. tabelare

TABELAR s. v. curier, mesager, ștafetă.

tabelar s. v. CURIER. MESAGER. ȘTAFETĂ.