TÂRSÂNĂ, târsâne, s. f. (Pop.) 1. Împletitură din păr negru de cal sau de capră, din care se fac băieri, frânghii, nojițe pentru opinci etc. 2. (Înv.) Țesătură aspră de păr de capră, purtată de asceți sau de călugări direct de piele. – Din bg. tărsina.

târsână¹ sf [At: VARLAAM, C. 351 / V: (înv) tărsină, (îrg) ~șină, (reg) tărsană, târsănă, tăr~, ~sană, ~sănă, ~rșană, ~rșină sf, tărsin sn / Pl: ~ne, ~ni / E: slv тръсина] 1 (Pop) Împletitură din păr de cal sau de capră, din care se fac frânghii, odgoane etc. 2 (Reg) Nojiță la opinci. 3 (Reg; pex) Șiret¹ (2). 4 (Reg; pex) Legătoare peste ciorapi sau cioareci. 5 (Reg; îf târșină) Unealtă folosită de frânghier pentru a întinde și a răsuci funia. 6 (Înv) Țesătură aspră din păr de capră, purtată de asceți sau de călugări direct pe piele. 7 (Înv) Țesătură groasă (ca pânza de sac). 8 (Reg; îf târșină) Obială de lână. 9 (Înv; nob; îf tărsin) Țesătură de mătase.

târsână² [At: SĂGHINESCU, V. 106 / V: (reg) ~sină, ~rșâ~ / Pl: ~ne / E: târsă² + -ină] (Reg) 1-2 Târsă² (1-2).

TÂRSÂNĂ, târsâne, s. f. 1. Împletitură din păr negru de cal sau de capră, din care se fac băieri, frânghii, nojițe pentru opinci etc. 2. (Înv.) Țesătură aspră de păr de capră, purtată de asceți sau de călugări direct de piele. – Din bg. tărsina.

TÂRSÂNĂ ~e f. înv. Țesătură din păr de capră. /<sl. trăsina

târsână f. 1. legătură din păr de cal a opincilor; 2. barbă mare. [Lat. TRASSENA, funie, laț].

TÎRSÎNĂ, tîrsîne, s. f. 1. Împletitură din păr (negru) de cal sau de capră, din care se fac frînghii, baiere, nojițe pentru opinci etc.; obiecte astfel împletite. Se pusese jos și-și lega tîrsînele de la opinci. HOGAȘ, M. N. 215. Rupse unu o tîrsînă, Legă vulpea la o vînă. MAT. FOLK. 99. El în brațe c-o lua, Cu tîrsînă mi-o lega, Spre Dunăre c-o ducea. TEODORESCU, P. P. 638. ♦ Parte a piciorului de care se leagă nojița; gambă. Botea doarme la stupină... Cu durda pe lîngă rînă, Cu flinta lîngă tîrsînă. TEODORESCU, P. P. 604. 2. (Învechit) Țesătură aspră de păr de capră, purtată de asceți sau de călugări direct pe piele. Pe urmă mă îmbracă cu o cămașă de tîrsînă pe pielea goală. GORJAN, H. I 75. – Pl. și: tîrsîni (PĂSCULESCU, L. P. 296).

tîrsî́nă și (L. V.) -ínă f., pl. e și ĭ (vsl. trŭstĭnina, trŭsina, d. trŭstĭ, păr de animal, de unde și mrom. tîrșină, trușină). Vest. Șnur de păr negru de cal orĭ de capră cu care se leagă opincile pe picĭor. Sfoară, legătoare. V. nojiță, tîrsoacă.

târsână (pop.) s. f., g.-d. art. târsânei; pl. târsâne

târsână (pop.) s. f., g.-d. art. târsânei; pl. târsâne

târsână s. f., g.-d. art. târsânei; pl. târsâne

TÂRSÂNĂ s. v. nojiță.

tîrsînă s. v. NOJIȚĂ.

tîrsînă (-ni), s. f. – 1. Șnur, împletitură de păr de capră. – 2. Nojiță, legătură la opinci. Sl. trŭstĭnina, trŭsina „de păr de animal” (Tiktin). Der. din lat. transenna (Pascu, Arch. Rom., IX, 303), nu este convingătoare. – Der. tîrsinar, s. m. (țăran).