11 definiții pentru tăbliță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂBLÍȚĂ, tăblițe, s. f. Diminutiv al lui tablă1. 1. Placă dreptunghiulară de ardezie, înrămată în lemn, pe care scriau cu condei de piatră școlarii începători. 2. (La romani) Placă mică acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria cu un stilet. 3. (Înv.) Carnețel în care se notau diverse fapte, maxime etc. – Tablă1 + suf. -iță.

tăbliță sf [At: CHEIA ÎN. 83v/4 / V: (reg) tab~ / Pl: ~țe, (reg) ~țuri / E: tablă1 + -iță] 1-2 (Înv; șhp) Placă (mică) de piatră, de metal etc., pe care se gravează sau se scrie Si: (înv) tablă1 (1). 3 (Șîs) ~ cerată (sau de ceară) Tablă1 (5) cerată. 4-5 (Șhp) Tablă1 (6) (mică). 6-7 (Înv; șhp) Placă (mică) dreptunghiulară de ardezie, înrămată în lemn, pe care scriau cu condei de piatră școlarii începători Si: (pop) tablă1 (11), (îrg) tabel (16), tăbluță (1-2). 8 (Îvr; lpl) Zaruri. 9 (Înv; îs) ~ța lui Pitagora Tabla1 lui Pitagora. 10-11 (Înv; șhp) Listă (mică) Si: (înv) tabel (1). 12-13 (Înv; lpl; cdp fr tablette) Tabletă (1). 14-15 (Reg; șhp) Scândură (mică) subțire, tăiată special pentru cutii, lădițe etc. 16-17 (Îrg; șhp) Tavă (1) (mică).

TĂBLÍȚĂ, tăblițe, s. f. Diminutiv a lui tablă1. 1. Placă dreptunghiulară de ardezie, înrămată în lemn, pe care scriau cu condei de piatră școlarii începători. 2. (La romani) Placă mică acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria cu un stilet. 3. (Înv.) Carnețel în care se notau diverse fapte, maxime etc. – Tablă1 + suf. -iță.

TĂBLÍȚĂ, tăblițe și tăbliți, s. f. Diminutiv al lui tablă1. 1. Plăcuță pe care se gravează sau se scrie. El vine cîteodată aici, lîngă fîntînă, De muza-i drăgălașă condus cu drag de mînă Și pe tăbliți de ceară scriind c-un stilețel. ALECSANDRI, T. II 199. ◊ Fig. Aspra sărăcie zilnic se însărcinează, Pe tăblițele pierzării să înscrie nume noi. MACEDONSKI, O. I 85. ♦ Placă dreptunghiulară de ardezie înrămată în lemn, pe care scriu cu condei de piatră școlarii începători. Abecedar și tăbliță mi-am cumpărat abia după sărbătorile crăciunului. STANCU, D. 295. Unul ține o tăbliță pe care stă scris de o mînă pricepută alfabetul slav. SAHIA, U.R.S.S. 7. 2. (Învechit, la pl.) Caiețel, carnet în care se notează diverse fapte, maxime, versuri. Luai tăblițile, le deschisei, și printre multele versuri și note leșești și rusești, iată ce găsii. NEGRUZZI, S. I 46.

tăbliță f. 1. tablă mică; 2. tablă subțire: tăblițe de cauciuc, de oțel; 3. placă de scris.

tăblíță și (vechĭ) ta- f., pl. e (dim. d. tablă; vsl. sîrb. bg. rus. pol. tablica). Tablă mică, placă: pe ușă era o tăbliță pe care scria ceva. V. abac.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tăbliță (desp. tă-bli-) s. f., g.-d. art. tăbliței; pl. tăblițe

tăbliță (tă-bli-) s. f., g.-d. art. tăbliței; pl. tăblițe

tăblíță s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. tăblíței; pl. tăblíțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂBLÍȚĂ s. (rar) placă, (pop.) tablă, (reg.) tabelă, (înv.) panachidă. (~ pentru școlarii începători din trecut.)

TĂBLIȚĂ s. (rar) placă, (pop.) tablă, (reg.) tabelă, (înv.) panachidă. (~ pentru școlarii începători.)

Intrare: tăbliță
tăbliță substantiv feminin
  • silabație: tă-bli-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbliță
  • tăblița
plural
  • tăblițe
  • tăblițele
genitiv-dativ singular
  • tăblițe
  • tăbliței
plural
  • tăblițe
  • tăblițelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăbliță, tăblițesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui tablă. DEX '09 DLRLC
    • 1.1. Placă dreptunghiulară de ardezie, înrămată în lemn, pe care scriau cu condei de piatră școlarii începători. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Abecedar și tăbliță mi-am cumpărat abia după sărbătorile crăciunului. STANCU, D. 295. DLRLC
      • format_quote Unul ține o tăbliță pe care stă scris de o mînă pricepută alfabetul slav. SAHIA, U.R.S.S. 7. DLRLC
    • 1.2. (La romani) Placă mică acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria cu un stilet. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote El vine cîteodată aici, lîngă fîntînă, De muza-i drăgălașă condus cu drag de mînă Și pe tăbliți de ceară scriind c-un stilețel. ALECSANDRI, T. II 199. DLRLC
      • format_quote figurat Aspra sărăcie zilnic se însărcinează, Pe tăblițele pierzării să înscrie nume noi. MACEDONSKI, O. I 85. DLRLC
    • 1.3. învechit Carnețel în care se notau diverse fapte, maxime etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Luai tăblițile, le deschisei, și printre multele versuri și note leșești și rusești, iată ce găsii. NEGRUZZI, S. I 46. DLRLC
etimologie:
  • Tablă + sufix -iță. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.