10 definiții pentru tărăgănat trăgănat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tărăgănat, ~ă [At: ALECSANDRI, T. 1302 / V: (pop) tr~ / Pl: ~ați, ~e / E: tărăgăna] (Pop) 1-2 a, av (D. acțiuni) (Care este) executat încet, cu multe amânări Si: (liv) trenant (1). 3 a (Rar; d. oameni) Care se mișcă încet. 4 a (D. voce) Domol (24). 5 a (D. cuvinte) Rar și prelungit. 6 a (D. o melodie) Cu note sau modulații prelungite. 7 a (D. drumuri, terenuri etc.) În pantă lină.

TĂRĂGĂNÁT, -Ă, tărăgănați, -te, adj. 1. (Despre acțiuni) Executat încet, cu multe amânări. ♦ (Despre voce, vorbire) Rar și prelungit; domol. ♦ (Despre o melodie) Cu note sau modulații prelungite. 2. (Reg.; despre un teren) în pantă lină. [Var.: trăgănát, -ă adj.] – V. tărăgăna.

TĂRĂGĂNÁT, -Ă, tărăgănați, -te, adj. 1. (Despre o acțiune) Executat încet, cu multe amânări. ♦ (Despre voce, vorbire) Rar și prelungit; domol. ♦ (Despre o melodie) Cu note sau modulații prelungite. 2. (Reg.; despre un teren) În pantă lină. [Var.: trăgănát, -ă adj.] – V. tărăgăna.

TĂRĂGĂNÁT, -Ă, tărăgănați, -te, adj. (Și în forma trăgănat) 1. (Despre o acțiune) Executat încet, alene, cu zăbavă, cu multe amînări. ♦ (Despre voce, vorbire) Rar și prelungit, alene, domol. Mă întîmpină cu glas puțintel tărăgănat. SADOVEANU, A. L. 161. Mi-a răspuns cu o voce trăgănată. ALECSANDRI, T. 1302. ◊ (Adverbial) Mătușă Măgdălină, vorbi moale și tărăgănat țigăncușa. SADOVEANU, Z. C. 210. Bătrînul surprins rîde tărăgănat. CAMIL PETRESCU, T. II 25. 2. (Despre drumuri, terenuri) În pantă lină, ușor înclinat. Pe verdeața răcoroasă a viilor de pe dealurile tărăgănate, lumina dimineții parcă fierbea ca o pulbere de cleștar. CAMIL PETRESCU, O. II 278. Vedeți, bre, de alegeți și voi un drum mai trăgănat. HOGAȘ, M. N. 203. Tocmai pe cînd suia un deal lung și trăgănat, alt om venea dinspre tîrg. CREANGĂ, P. 40. – Variantă: trăgănát, -ă adj.

TĂRĂGĂNÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A TĂRĂGĂNA și A SE TĂRĂGĂNA. 2) (despre voce, vorbire) Care este rar și monoton. 3) (despre terenuri) Care este în pantă lină; ușor înclinat. /v. a (se) tărăgăna

TRĂGĂNÁT, -Ă adj. v. tărăgănat.

TRĂGĂNÁT, -Ă adj. v. tărăgănat.

TRĂGĂNÁT, -Ă adj. v. tărăgănat.

trăgănat a. 1. prelung: vers tragănat; 2. amânat, zăbovit.

trăgănát, -ă adj. Cu mișcărĭ încete: mers, vers trăgănat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂRĂGĂNÁT adj. 1. prelungit. (Vorbire ~.) 2. (fig.) legănat. (O voce ~.)

TĂRĂGĂNAT adj. 1. prelungit. (Vorbire ~.) 2. (fig.) legănat. (O voce ~.)

Intrare: tărăgănat
tărăgănat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărăgănat
  • tărăgănatul
  • tărăgănatu‑
  • tărăgăna
  • tărăgănata
plural
  • tărăgănați
  • tărăgănații
  • tărăgănate
  • tărăgănatele
genitiv-dativ singular
  • tărăgănat
  • tărăgănatului
  • tărăgănate
  • tărăgănatei
plural
  • tărăgănați
  • tărăgănaților
  • tărăgănate
  • tărăgănatelor
vocativ singular
plural
trăgănat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trăgănat
  • trăgănatul
  • trăgănatu‑
  • trăgăna
  • trăgănata
plural
  • trăgănați
  • trăgănații
  • trăgănate
  • trăgănatele
genitiv-dativ singular
  • trăgănat
  • trăgănatului
  • trăgănate
  • trăgănatei
plural
  • trăgănați
  • trăgănaților
  • trăgănate
  • trăgănatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)