9 definiții pentru tărăgănare tărăgănire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TăRĂGĂNÁRE, tărăgănări, s. f. Acțiunea de a (se) tărăgăna și rezultatul ei. [Var.: tărăgăníre s. f.] – V. tărăgăna.

TĂRĂGĂNÁRE, tărăgănări, s. f. Acțiunea de a (se) tărăgăna și rezultatul ei. [Var.: tărăgăníre s. f.] – V. tărăgăna.

TĂRĂGĂNÁRE, tărăgănări, s. f. Acțiunea de a tărăgăna și rezultatul ei. 1. Amînare, tergiversare, tărăgăneală. Asemenea tărăgănări îmi rup inima, îndoiala mă roade. CONTEMPORANUL, VII 491. 2. Rostire rară și prelungită a unui sunet. Și glasurile nu aveau tărăgănarea cîntătoare... ca glasurile țărănești. DUMITRIU, N. 97. ♦ Încetinire a ritmului unei melodii; domolire. Începu să cînte din caval. Era o doină apăsătoare, cu tărăgănări pline de amar. CAMIL PETRESCU, O. I 114. – Variantă: tărăgăníre (DELAVRANCEA, H. T 4) s. f.

TĂRĂGĂNÍRE s. f. v. tărăgănare.

TĂRĂGĂNÍRE s. f. v. tărăgănare.

TĂRĂGĂNÍRE s. f. v. tărăgănare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tărăgănáre s. f., g.-d. art. tărăgănắrii; pl. tărăgănắri

tărăgănáre s. f., g.-d. art. tărăgănării; pl. tărăgănări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂRĂGĂNÁRE s. 1. v. amânare. 2. v. tergiversare.

TĂRĂGĂNARE s. 1. amînare, tergiversare, (rar) tergiversațiune. (~ rezolvării unei probleme.) 2. tărăgăneală, tergiversare. (Ce e această ~?)

Tărăgănare ≠ grăbire

Intrare: tărăgănare
tărăgănare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărăgănare
  • tărăgănarea
plural
  • tărăgănări
  • tărăgănările
genitiv-dativ singular
  • tărăgănări
  • tărăgănării
plural
  • tărăgănări
  • tărăgănărilor
vocativ singular
plural
tărăgănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărăgănire
  • tărăgănirea
plural
  • tărăgăniri
  • tărăgănirile
genitiv-dativ singular
  • tărăgăniri
  • tărăgănirii
plural
  • tărăgăniri
  • tărăgănirilor
vocativ singular
plural