8 definiții pentru tămâietoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂMÂIETOÁRE, tămâietori, s. f. Tămâierniță. – Tămâia + suf. -ătoare.

TĂMÂIETOÁRE, tămâietori, s. f. Tămâierniță. – Tămâia + suf. -ătoare.

tămâietoare f. vas de tămâiat.

TĂMÎIETOÁRE, tămîietori, s. f. Tămîierniță. [Preotul] luînd tămîietoarea începe a tămîia. SEVASTOS, N. 252.

tămîĭetoáre f., pl. orĭ. Vas de tămîĭat (căție saŭ cădelniță).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tămâietoáre s. f., g.-d. art. tămâietórii; pl. tămâietóri

tămâietoáre s. f., g.-d. art. tămâietórii; pl. tămâietóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂMÂIETOÁRE s. v. cădelniță.

tămîietoare s. v. CĂDELNIȚĂ.

Intrare: tămâietoare
tămâietoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tămâietoare
  • tămâietoarea
plural
  • tămâietori
  • tămâietorile
genitiv-dativ singular
  • tămâietori
  • tămâietorii
plural
  • tămâietori
  • tămâietorilor
vocativ singular
plural