opțiuni

8 definiții pentru tăcut (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tăcut1 sn [At: PRAV. 241 / Pl: (nob) ~uri / E: tăcea] 1 Tăcere (1). 2 (Îlav) Pe ~e (sau, înv, ~ele) Fără vorbă. 3 (Îal) Pe ascuns.

TĂCÚT1 s. n. Tăcere. S-a pus Lina pe tăcut Și vedeam că-i umblă ochii. COȘBUC, P. I 50. ◊ Expr. Pe tăcute = fără a spune nimic, în tăcere; pe ascuns. Au mîncat amîndoi din toate pe tăcute și pe nebăute după obiceiul locului. CARAGIALE, O. III 63. – Formă gramaticală: (în expr.) tăcute.

TĂCÚT1 s. n. (În expr.) Pe tăcute(le) = în tăcere, pe ascuns. [Formă gramaticală: (în expr.) tăcute(le)] – V. tăcea.

tăcut n. 1. care tace sau vorbește puțin: discret, taciturn; 2. fig. lipsit de sgomot: casă tăcută. ║ adv. pe tăcute, în tăcere.

tăcút, -ă adj. Care tace din natura luĭ (taciturn, mocnit): om tăcut. Lipsit de zgomot: casă tăcută. Pe tăcute, fără a vorbi saŭ a face zgomot: a lucra pe tăcute.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!tăcút s. n.

tăcút s. n. (pl. tăcute în loc. pe~)

tăcúte (pe ~) loc. adv.

Intrare: tăcut (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăcut
  • tăcutul
  • tăcutu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • tăcut
  • tăcutului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tăcut (s.n.)

  • surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • S-a pus Lina pe tăcut Și vedeam că-i umblă ochii. COȘBUC, P. I 50.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Pe tăcute = fără a spune nimic, în tăcere; pe ascuns.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Au mîncat amîndoi din toate pe tăcute și pe nebăute după obiceiul locului. CARAGIALE, O. III 63.
        surse: DLRLC
  • comentariu locuțiune adverbială Formă gramaticală: tăcute.
    surse: DLRLC

etimologie: