3 definiții pentru tăbultoc (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tăbultoc [At: CIHAC II, 495 / V: (reg) ~băl~, ~băltou, ~băltuc, ~bâl~, ~bât~, ~bol~, tobâl~, tob~, tomul~ sn / Pl: ~oace sn, ~toci sm / E: ns cf tăbulcă, tăbuieț] (Mol) 1 sn Sac umplut numai pe jumătate, pentru a putea fi cărat în spinare Si: (reg) tăbol. 2 sn Conținutul unui tăbultoc (1). 3 sm (Fig; dep) Persoană scundă și îndesată Si: (reg) tăbuieț (5).

TĂBULTÓC2, tăbultoci, s. m. (Mold.) Om scund și îndesat; bondoc. Foaie verde, iarbă lată, Stau flăcăii să se bată, Pentr-un tăbultoc de fată. ȘEZ. II 217.

TĂBULTÓC s. m. Om scund și îndesat. – V. tăbâltoc.

Intrare: tăbultoc (s.m.)
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbultoc
  • tăbultocul
  • tăbultocu‑
plural
  • tăbultoci
  • tăbultocii
genitiv-dativ singular
  • tăbultoc
  • tăbultocului
plural
  • tăbultoci
  • tăbultocilor
vocativ singular
  • tăbultocule
  • tăbultoce
plural
  • tăbultocilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tăbultoc (s.m.)

etimologie:

  • vezi tăbâltoc
    surse: DLRM