8 definiții pentru tăbăcitor (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂBĂCITÓR, -OÁRE, tăbăcitori, -oare, adj. Care are proprietatea de a tăbăci; argăsitor. ♦ (Substantivat, n.) Butoi în care se ține argăseala. – Tăbăci + suf. -tor.

TĂBĂCITÓR, -OÁRE, tăbăcitori, -oare, adj. Care are proprietatea de a tăbăci; argăsitor. ♦ (Substantivat, n.) Butoi în care se ține argăseala. – Tăbăci + suf. -tor.

tăbăcitor, ~oare [At: ARDELEANU, D. 242 / Pl: ~i, ~oare / E: tăbăci1 + -tor] 1 a (D. substanțe) Care are proprietatea de a tăbăci1 (1) Si: argăsitor. 2 sn Butoi în care se ține argăseala.

TĂBĂCITÓR2, -OÁRE, tăbăcitori, -oare, adj. Care are proprietatea de a tăbăci; argăsitor.

TĂBĂCITÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) (despre substanțe) Care are proprietatea de a tăbăci pieile. /a tăbăci + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăbăcitór1 adj. m., pl. tăbăcitóri; f. sg. și pl. tăbăcitoáre

tăbăcitór adj. m., pl. tăbăcitóri; f. sg. și pl. tăbăcitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂBĂCITÓR adj. argăsitor. (Substanțe ~oare.)

TĂBĂCITOR adj. argăsitor. (Substanțe ~.)

Intrare: tăbăcitor (adj.)
tăbăcitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbăcitor
  • tăbăcitorul
  • tăbăcitoru‑
  • tăbăcitoare
  • tăbăcitoarea
plural
  • tăbăcitori
  • tăbăcitorii
  • tăbăcitoare
  • tăbăcitoarele
genitiv-dativ singular
  • tăbăcitor
  • tăbăcitorului
  • tăbăcitoare
  • tăbăcitoarei
plural
  • tăbăcitori
  • tăbăcitorilor
  • tăbăcitoare
  • tăbăcitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tăbăcitor (adj.)

  • 1. Care are proprietatea de a tăbăci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: argăsitor, -oare

etimologie:

  • Tăbăci + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98