opțiuni

6 definiții pentru tăbăcitor (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂBĂCITÓR, -OÁRE, tăbăcitori, -oare, adj. Care are proprietatea de a tăbăci; argăsitor. ♦ (Substantivat, n.) Butoi în care se ține argăseala. – Tăbăci + suf. -tor.

TĂBĂCITÓR, -OÁRE, tăbăcitori, -oare, adj. Care are proprietatea de a tăbăci; argăsitor. ♦ (Substantivat, n.) Butoi în care se ține argăseala. – Tăbăci + suf. -tor.

tăbăcitor, ~oare [At: ARDELEANU, D. 242 / Pl: ~i, ~oare / E: tăbăci1 + -tor] 1 a (D. substanțe) Care are proprietatea de a tăbăci1 (1) Si: argăsitor. 2 sn Butoi în care se ține argăseala.

TĂBĂCITÓR1, tăbăcitoare, s. n. Butoi în care se ține argăseala. În fundul magaziei șase dintre butoaie erau cenușarele, iar restul zăcătorilor, pline cu zeamă galbenă și bucățele de coajă, tăbăcitoarele. ARDELEANU, D. 242.

TĂBĂCITÓR2 ~oáre n. pop. Butoi pentru păstrarea dubelii. /a tăbăci + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăbăcitór2 s. n., pl. tăbăcitoáre

tăbăcitór s. n., pl. tăbăcitoáre

Intrare: tăbăcitor (s.n.)
tăbăcitor2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbăcitor
  • tăbăcitorul
  • tăbăcitoru‑
plural
  • tăbăcitoare
  • tăbăcitoarele
genitiv-dativ singular
  • tăbăcitor
  • tăbăcitorului
plural
  • tăbăcitoare
  • tăbăcitoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tăbăcitor (s.n.)

  • 1. Butoi în care se ține argăseala.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • În fundul magaziei șase dintre butoaie erau cenușarele, iar restul zăcătorilor, pline cu zeamă galbenă și bucățele de coajă, tăbăcitoarele. ARDELEANU, D. 242.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Tăbăci + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98