11 definiții pentru tăbârcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂBẤRCĂ, tăbârce, s. f. (Reg.) 1. Par cu care se ridică greutăți; drug. 2. Sarcină, greutate. [Pl. și: tăbârci] – Et. nec.

tăbârcă2 sf [At: LEXIC REG. II, 122 / Pl: ~rci / E: ns cf tăbeică] (Buc) Sac mic de pânză cu o capacitate de circa 20-25 kg.

tăbârcă1 sf [At: DDRF / V: (reg) ~boar~ / Pl: ~rce, ~rci / E: ns cf tărbacă] (Mol) 1 Par cu care se ridică greutăți Si: pârghie. 2 Greutate (1).

TĂBÂRCĂ, tăbârce, s. f. (Reg.) 1. Par cu care se ridică greutăți; drug. 2. Sarcină, greutate. [Pl. și: tăbârci] – Et. nec.

TĂBÂRCĂ ~ci f. 1) Încărcătură grea; greutate; povară. 2) Par cu ajutorul căruia se ridică greutăți. /Orig. nec.

TĂBÎ́RCĂ, tăbîrce și tăbîrci, s. f. (Mold.) 1. Par cu care se ridică greutăți; drug. 2. Sarcină, greutate.

tăbî́rcă f., pl. ĭ (d. tăbîrcesc). Est. Fam. Sarcină pe care o ducĭ cu greŭ: se îndoise de așa tăbîrcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăbấrcă (reg.) s. f., g.-d. art. tăbấrcii; pl. tăbấrci

tăbârcă s. f., g.-d. art. tăbârcii; pl. tăbârci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂBÂRCĂ s. v. greu, greutate, încărcătură, pârghie, povară, sarcină.

tăbîrcă s. v. GREU. GREUTATE. ÎNCĂRCĂTURĂ. PÎRGHIE. POVARĂ. SARCINĂ.

Intrare: tăbârcă
tăbârcă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbârcă
  • tăbârca
plural
  • tăbârci
  • tăbârcile
genitiv-dativ singular
  • tăbârci
  • tăbârcii
plural
  • tăbârci
  • tăbârcilor
vocativ singular
plural
tăbârcă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbârcă
  • tăbârca
plural
  • tăbârce
  • tăbârcele
genitiv-dativ singular
  • tăbârce
  • tăbârcei
plural
  • tăbârce
  • tăbârcelor
vocativ singular
plural

tăbârcă regional

etimologie: