4 definiții pentru târcăvit târcăvire țircăvit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

târcăvit, ~ă a [At: TEODORESCU, P. P. 120 / Pl: ~iți, ~e / E: târcăvi] (Reg; d. păr, blană) Tocit2 (6).

țircăvit[1], a vz târcăvit

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

TÂRCĂVÍ, târcăvesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre oameni) A cheli; a pleșuvi; (despre păr sau barbă) a se roade, a se toci. 2. Tranz. A roade, a toci. – Comp. ucr. tyrkavyj.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂRCĂVÍ vb. v. chirci, degenera, închirci, pipernici, sfriji, zgârci.

Intrare: târcăvit
târcăvit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târcăvit
  • târcăvitul
  • târcăvitu‑
  • târcăvi
  • târcăvita
plural
  • târcăviți
  • târcăviții
  • târcăvite
  • târcăvitele
genitiv-dativ singular
  • târcăvit
  • târcăvitului
  • târcăvite
  • târcăvitei
plural
  • târcăviți
  • târcăviților
  • târcăvite
  • târcăvitelor
vocativ singular
plural
târcăvire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târcăvire
  • târcăvirea
plural
  • târcăviri
  • târcăvirile
genitiv-dativ singular
  • târcăviri
  • târcăvirii
plural
  • târcăviri
  • târcăvirilor
vocativ singular
plural
țircăvit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)