5 definiții pentru târât (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRẤT s. n. Târâre. – V. târî.

TÂRẤT s. n. Târâre. – V. târî.

târât1 sn [At: LB / Pl: ~uri / E: târî] 1-4 Târâre (1-4). 5 (Îrg) Zgomot produs de trasul unei greutăți pe pământ Si: (reg) târâit1 (5), tărșâit1 (2).

TÎRÎ́T1 s. n. Acțiunea de a (se) tîrî; tîrîre. Ne reluăm tîrîtul comun, de uriaș miriapod. CAMIL PETRESCU, V. 18.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: târât (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târât
  • târâtul
  • târâtu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • târât
  • târâtului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

târât (s.n.)

  • 1. Acțiunea de a (se) târî.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: târâre un exemplu
    exemple
    • Ne reluăm tîrîtul comun, de uriaș miriapod. CAMIL PETRESCU, V. 18.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi târî
    surse: DEX '98 DEX '09