5 definiții pentru târâire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRÂÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) târâi.V. târâi.

TÂRÂÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) târâi.V. târâi.

târâire sf [At: DLR / P: ~râ~i~ / V: (reg) ~răi~ / Pl: ~ri / E: târâi1] (Înv) 1-4 Târâre (1-4).

TÎRÎÍRE s. f. Acțiunea de a (se) tîrîi. Tu vrei, ființă-oloagă... S-ajungi prin tîrîire la-a tronului-nălțime. ALECSANDRI, T. II 86.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

târâíre (rar) s. f., g.-d. art. târâírii

târâíre s. f., g.-d. art. târâírii

Intrare: târâire
târâire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târâire
  • târâirea
plural
  • târâiri
  • târâirile
genitiv-dativ singular
  • târâiri
  • târâirii
plural
  • târâiri
  • târâirilor
vocativ singular
plural

târâire

  • 1. rar Acțiunea de a (se) târâi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Tu vrei, ființă-oloagă... S-ajungi prin tîrîire la-a tronului-nălțime. ALECSANDRI, T. II 86.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi târâi
    surse: DEX '98 DEX '09