7 definiții pentru tânguit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TÂNGUÍT s. n. Tânguire (1). – V. tângui.
TÂNGUÍT s. n. Tânguire (1). – V. tângui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
tânguit sn [At: COȘBUC, P. I, 151 / Pl: (nob) ~uri / E: tângui] 1-2 Tânguire (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TÎNGUÍT s. n. 1. Tînguire (1). Cei buni n-au vreme de gîndit La moarte și la tînguit. COȘBUC, P. I 151. 2. Tînguire (2). Se tînguie un stol de cocori... Tînguitul seamănă cu al oamenilor. STANCU, D. 256.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
tânguít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tânguít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
TÂNGUÍT s. v. văitat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TÎNGUIT s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire. (Lasă ~!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||