O definiție pentru tânguit (part.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂNGUI, tânguiesc, vb. IV. 1. Refl. A vorbi plângându-se, jeluindu-se, văicărindu-se. ♦ Fig. A scoate sunete jalnice, plângătoare. 2. Tranz. A jeli, a deplânge, a compătimi pe cineva. 3. Refl. (Înv.) A se plânge de cineva; a reclama. [Prez. ind. și: tângui] – Din sl. tongovati.

TÂNGUI, tânguiesc, vb. IV. 1. Refl. A vorbi plângându-se, jeluindu-se, văicărindu-se. ♦ Fig. A scoate sunete jalnice, plângătoare. 2. Tranz. A jeli, a deplânge, a compătimi pe cineva. 3. Refl. (Înv.) A se plânge de cineva; a reclama. [Prez. ind. și: tângui] – Din sl. tongovati.

Intrare: tânguit (part.)
tânguit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tânguit
  • tânguitul
  • tânguitu‑
  • tângui
  • tânguita
plural
  • tânguiți
  • tânguiții
  • tânguite
  • tânguitele
genitiv-dativ singular
  • tânguit
  • tânguitului
  • tânguite
  • tânguitei
plural
  • tânguiți
  • tânguiților
  • tânguite
  • tânguitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tângui, tânguiesc / tângui, tânguiverb

  • 1. reflexiv A vorbi plângându-se, jeluindu-se, văicărindu-se. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Plînse mai departe, liniștit, tînguindu-se și clătinînd din cap. DUMITRIU, N. 137. DLRLC
    • format_quote Vezi cum ești, mă frate Neculăieș, se tîngui meșterul mîngîindu-și bărbuța. SADOVEANU, P. M. 135. DLRLC
    • format_quote A pornit cu ele, tînguind mai mult ca o femeie decît ca un călugăr. DELAVRANCEA, la CADE. DLRLC
    • format_quote Plîngea și se tînguia de-ți rupea inima. ISPIRESCU, U. 53. DLRLC
    • format_quote Constandin stătea la o masă și moșul i se tînguia. DUMITRIU, N. 280. DLRLC
    • format_quote Așa se tîngui Iana fie-sei. DELAVRANCEA, H. T. 151. DLRLC
    • format_quote Femeia lui Ipate, cum îl vede, începe a i se tîngui și lui. CREANGĂ, P. 177. DLRLC
    • format_quote figurat Pîrîului se tînguiește-o floare: Ce blînd erai în vremuri mai senine. CERNA, P. 92. DLRLC
    • format_quote Se tînguia biata soacră-mea Agapia că haimanaua de copil îi fură toate cireșile și prunele. SADOVEANU, M. C. 16. DLRLC
    • format_quote Se tînguia de viața aceasta. SADOVEANU, O. VII 16. DLRLC
    • format_quote Petre se răcori tînguindu-se că ar vrea să se așeze și dînsul. REBREANU, R. I 160. DLRLC
    • 1.1. figurat A scoate sunete jalnice, plângătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Multe nopți ale tale au fost tulburate în vis de stolul rîndunelelor care se tînguiau. PAS, Z. I 210. DLRLC
      • format_quote Pe urmă alte instrumente, bizare și triste, au început să se tînguie. C. PETRESCU, C. V. 167. DLRLC
      • format_quote Afară-i noapte neagră, vijelie... Se tînguiește vîntul prin cotloane. IOSIF, P. 20. DLRLC
      • format_quote tranzitiv A îngenuncheat în fața lespezii de piatră, începînd să se lovească cu fruntea în bucata de stîncă și să tînguiască o plîngere lungă și monotonă. C. PETRESCU, R. DR. 59. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Clopotul unui canton tîngui trei bătăi întristate. C. PETRESCU, S. 33. DLRLC
  • 2. tranzitiv A jeli, a deplânge, a compătimi pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O tînguiau moașele din sat, că o măritase tatăl ei, unchiul Manole, încă nevîrstnică. SADOVEANU, M. C. 7. DLRLC
    • format_quote Tînguiește-mă, doamna mea, și nu mă osîndi. NEGRUZZI, S. I 47. DLRLC
    • format_quote Oameni buni, mă tînguiți, Oameni buni, mă miluiți. ALECSANDRI, P. P. 386. DLRLC
    • 2.1. Boci. DLRLC
      sinonime: boci
      • format_quote Căzută la pămînt, tînguia în bocet lung pe... fecior. MIRONESCU, S. A. 86. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială De tânguit = de regretat, de plâns. DLRLC
      • format_quote E de tînguit că între magnații Transilvaniei se află unul care să îndrăznească, prin machinațiile sale turburătoare, a ruina alianța și învoielile încheiate. BĂLCESCU, O. II 185. DLRLC
  • 3. reflexiv învechit A se plânge de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Părinții lui... întru mîhniciune se tîngui de dînsul. DRĂGHICI, R. 41. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.