săditor, ~oare [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~oare / E: sădi + -tor] 1-2 a Care sădește (1-2). 3 a (Îs) Material ~ Plante tinere care pot fi sădite (1) Si: puieți, (înv) săditură (2). 4 smf Persoană care sădește (1-2) Si: plantator, (rar) răsăditor. 5 smf (Pan) Întemeietor. 6 sn Unealtă de lemn sau fier, baston scurt, ascuțit la un capăt și îndoit la celălalt, pentru plantat răsaduri, puieți etc. Si: plantator.

SĂDITOR², -OARE, săditori, -oare, adj. 1. (Și substantivat) Care sădește. Trăiam cu săditorii visul galeș al Floridei. M. I. CARAGIALE, C. 40. 2. Potrivit, bun pentru a fi sădit, de sădit. Materiale săditoare valoroase pentru toate plantele cultivate. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 107, 8/1.

SĂDITOR¹ ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care sădește; care plantează. /a sădi

săditor¹ adj. m., (persoană) s. m., pl. săditori; adj. f., s. f. sg. și pl. săditoare

săditor¹ adj. m., (persoană) s. m., pl. săditori; adj. f., s. f. sg. și pl. săditoare

săditor adj. m., (persoană) s. m., pl. săditori; f. sg. și pl. săditoare

SĂDITOR s. 1. v. plantator. 2. (TEHN.) plantator. (~ul este o unealtă agricolă.)

SĂDITOR s. 1. plantator, (înv.) răsăditor. (~ de viță de vie.) 2. (TEHN.) plantator. (~ este o unealtă agricolă.)