sârbesc, ~ească a [At: MAG. IST. I, 94/7 / V: (înv) sir~ / Pl: ~ești / E: sârb + -esc] 1-2 Care aparține Serbiei sau sârbilor Si: sârb (5-6). 3-4 Privitor la Serbia sau la sârbi Si: sârb (7-8). 5 Originar din Serbia Si: sârbesc (9). 6 (Pgn) Iugoslav. 7 (Șîc) Cartofi ~ești Specie de cartofi făinoși. 8 (Șîc) Porc ~ Porc de culoare albă, cu urechi groase, corp lung și picioare lungi. 9 (Șîc) Lână ~ească Lână subțire de culoare roșietică. 10 sf (Înv) Slavonă. 11-12 sfa (Reg) Sârbă (11-12).

SÂRBESC ~ească (~ești) v. SÂRB II. /sârb + suf. ~esc

sirbesc, ~ească a vz sârbesc

SÎRBESC, -EASCĂ, sîrbești, adj. Care este propriu sîrbilor, al sîrbilor, de sîrb; (provenit) din Serbia, al Serbiei. ◊ Tocană sîrbească = mîncare preparată din diferite zarzavaturi. ♦ (Substantivat, f. art.) Melodia după care se joacă sîrba. Cîntece... vechi împămîntenite, precum sîrbeasca... ruseasca. MARIAN, NA. 249.

sărbesc a. ce ține de Sărbi sau de Serbia; lână sărbească, subțire și roșiatică.

sîrbésc, -eáscă adj. De Sîrb, din Serbia, al Serbiiĭ: guvernu sîrbesc (fals srb!).

sârbesc adj. m., f. sârbească; pl. m. și f. sârbești

sârbesc adj. m., f. sârbească; pl. m. și f. sârbești

sârbesc adj. m., f. sârbească; pl. m. și f. sârbești

SÂRBESC adj. v. slavon, slavonesc.

SÂRBESC adj. sârb.

SÂRBEASCA s. art. v. sârbă.

sîrbeasca s. art. v. SÎRBĂ.

SÎRBESC adj. sîrb.

sîrbesc adj. v. SLAVON. SLAVONESC.

Picea omorika Pancic, « Molid sîrbesc ». Specie cu florile femele roșii-închis-mov, cele mascule roșietice. Conuri ovoide, pendule, brune-albăstrui, 3-8 cm lungime, cu solzi lați, rotunjiți și marginea nedințată. Semințe maro-închis, aripate. Acele, pe partea superioară cu două dungi albe, pe cea inferioară verzi- închis, lucioase, cu vîrf scurt, ascuțit. Arbore înalt pînă la 30 m, zvelt. Coroană îngust-piramidală, ramuri lungi pînă la 2 m, fin-pîsloase, dispuse în verticile. Scoarță subțire, cafenie, se desprinde în plăci.