sârbesc, ~ească a [At: MAG. IST. I, 94/7 / V: (înv) sir~ / Pl: ~ești / E: sârb + -esc] 1-2 Care aparține Serbiei sau sârbilor Si: sârb (5-6). 3-4 Privitor la Serbia sau la sârbi Si: sârb (7-8). 5 Originar din Serbia Si: sârbesc (9). 6 (Pgn) Iugoslav. 7 (Șîc) Cartofi ~ești Specie de cartofi făinoși. 8 (Șîc) Porc ~ Porc de culoare albă, cu urechi groase, corp lung și picioare lungi. 9 (Șîc) Lână ~ească Lână subțire de culoare roșietică. 10 sf (Înv) Slavonă. 11-12 sfa (Reg) Sârbă (11-12).

SÂRBESC ~ească (~ești) v. SÂRB II. /sârb + suf. ~esc

sirbesc, ~ească a vz sârbesc

SÎRBESC, -EASCĂ, sîrbești, adj. Care este propriu sîrbilor, al sîrbilor, de sîrb; (provenit) din Serbia, al Serbiei. ◊ Tocană sîrbească = mîncare preparată din diferite zarzavaturi. ♦ (Substantivat, f. art.) Melodia după care se joacă sîrba. Cîntece... vechi împămîntenite, precum sîrbeasca... ruseasca. MARIAN, NA. 249.

sărbesc a. ce ține de Sărbi sau de Serbia; lână sărbească, subțire și roșiatică.

sîrbésc, -eáscă adj. De Sîrb, din Serbia, al Serbiiĭ: guvernu sîrbesc (fals srb!).

sârbesc adj. m., f. sârbească; pl. m. și f. sârbești

sârbesc adj. m., f. sârbească; pl. m. și f. sârbești

sârbesc adj. m., f. sârbească; pl. m. și f. sârbești

Picea omorika Pancic, « Molid sîrbesc ». Specie cu florile femele roșii-închis-mov, cele mascule roșietice. Conuri ovoide, pendule, brune-albăstrui, 3-8 cm lungime, cu solzi lați, rotunjiți și marginea nedințată. Semințe maro-închis, aripate. Acele, pe partea superioară cu două dungi albe, pe cea inferioară verzi- închis, lucioase, cu vîrf scurt, ascuțit. Arbore înalt pînă la 30 m, zvelt. Coroană îngust-piramidală, ramuri lungi pînă la 2 m, fin-pîsloase, dispuse în verticile. Scoarță subțire, cafenie, se desprinde în plăci.

SÂRBESC adj. v. slavon, slavonesc.

SÂRBESC adj. sârb.

SÂRBEASCA s. art. v. sârbă.

sîrbeasca s. art. v. SÎRBĂ.

SÎRBESC adj. sîrb.

sîrbesc adj. v. SLAVON. SLAVONESC.