opțiuni
  • info
3 definiții pentru sursurare

Explicative DEX

SUSURA, pers. 3 susură, vb. I. Intranz. (Despre ape curgătoare, frunze; p. ext. despre adierea vântului etc.) A produce un zgomot lin, ușor, monoton și continuu; a murmura. – Din fr. susurrer.

SURSURA vb. I v. susura.

SURSURA vb. I. v. susura.

Intrare: sursurare
sursurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sursurare
  • sursurarea
plural
  • sursurări
  • sursurările
genitiv-dativ singular
  • sursurări
  • sursurării
plural
  • sursurări
  • sursurărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

susuraverb

  • 1. (Despre ape curgătoare, frunze, prin extensiune despre adierea vântului etc.) A produce un zgomot lin, ușor, monoton și continuu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: murmura
    • format_quote Am deschis ochii dintr-o dată și am văzut un sfert de lună în cerul negru, peste livezi pustii, în care susura vîntul. SADOVEANU, N. F. 57. DLRLC
    • format_quote Am cotit spre izvor. Am stat între plopi o clipă. Apa susura dulce. SADOVEANU, O. VIII 34. DLRLC
    • format_quote Seara, cînd frunzele abia îndrăzneau să susure timid, la o adiere nesimțită, copacul îmi părea că suspină. C. PETRESCU, S. 8. DLRLC
    • 1.1. figurat A se strecura. DLRLC
      sinonime: picura strecura
      • format_quote Îi susura un fel de liniște ciudată în inimă, un fel de mîngîiere. POPA, V. 99. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.