3 definiții pentru surnumit
Explicative DEX
surnumi vt [At: ARISTIA, PLUT. 273/3 / Pzi: ~mesc / E: fr surnommer (după numi)] (Înv) A supranumi (1).
SURNUMI, surnumesc, vb. IV. Tranz. (Franțuzism înv.) A supranumi. – Din fr. surnommer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel
- acțiuni
Ortografice DOOM
surnumi vb. numi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: surnumit
surnumit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
surnumi, surnumescverb
- 1. Supranumi. DEX '09 DLRLCsinonime: supranumi
- Noi o surnumirăm malul mării. BOLINTINEANU, O. 271. DLRLC
- Noi, tinerii surnumiți bonjuriști, v-am admirat. ALECSANDRI, T. 1365. DLRLC
-
etimologie:
- surnommer DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.