SUPRAVIEȚUIRE s. f. Faptul de a supraviețui. – V. supraviețui.

supraviețuire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: supraviețui] 1 Rămânere în viață a unei ființe după moartea cuiva. 2 Continuare a vieții cuiva după trăirea unui eveniment (nefericit), a unei pierderi etc. 3 (Pex) Continuare a vieții. 4 Drept de a succede cuiva într-o slujbă, demnitate, după moartea acestuia. 5 (Spc) Atingere a termenului de expirare a asigurării pe viață a unui asigurat social, cu dreptul de încasare a sumei asigurate. 6 Continuare a existenței unor obiecte, a unor opere de artă, a unor metode etc. și după dispariția celor care le-au dat naștere.

SUPRAVIEȚUIRE, supraviețuiri, s. f. Faptul de a supraviețui. – V. supraviețui.

SUPRAVIEȚUIRE s.f. Faptul de a supraviețui. [Pron. -vie-țu-i-. / < supraviețui].

supraviețuire f. 1. drept de a succede cuiva după moarte: 2. datină rămasă din străvechime.

*supravĭețuíre f. Acțiunea de a supraviețui. Lucru care n’a dispărut încă: superstițiunile îs supravĭețuirĭ ale ignoranțeĭ.

supraviețuire (desp. su-pra-vie-) s. f., g.-d. art. supraviețuirii

supraviețuire (su-pra-vie-) s. f., g.-d. art. supraviețuirii

supraviețuire s. f. (sil. -pra-vie-), g.-d. art. supraviețuirii

SUPRAVIEȚUIRE LA AVARIE totalitatea măsurilor luate pentru salvarea echipajelor și a pasagerilor în situații de avarie (la start, în zbor sau la aterizare) fiecăreia fiindu-i specifice mijloacele și procedeele. În cazul aterizării forțate în regiuni îndepărtate și nelocuite, în cabina echipajului se asigură: rezerve de apă și hrană, o ministație radio, o busolă, îmbrăcăminte călduroasă, veste de plutire, undițe, medicamente etc.