suplicia vt [At: HAȘDEU, I. V. 251 / P: ~ci-a / Pzi: ~ciez / E: fr supplicier] (Liv; c. i. oameni) 1 A tortura¹. 2 (Pex) A executa (19).

supliciat ~ă a [At: ALEXI, W. / P: ~ci-at / Pl: ~anți, ~e / E: suplicia] (Liv) 1 Torturat. 2 Executat (16).

SUPLICIA vb. I. tr. A executa un condamnat la moarte. ♦ A tortura; (fig.) a face să sufere. [Pron. -ci-a, p. i. 3,6 -ciază, ger. -ciind. / < fr. supplicier].

SUPLICIA vb. tr. 1. a executa un condamnat la moarte. ◊ a tortura. 2. (fig.) a face să sufere. (< fr. supplicier)

suplicia vb., ind. prez. 1 sg. supliciez, 3 sg. și pl. supliciază