7 definiții pentru super (pref.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPER1- Element de compunere însemnând „peste”, „deasupra”, „foarte”, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din fr. super-, lat. super.

super- [At: IORDAN, L. R. A. 193 / E: izolat, prin analiză, din împrimuturi ca supercarburant, superfosfat, superlung etc. cf lat super] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Deasupra. 2 Foarte. 3 Excesiv. 4 Mai presus de...

SUPER- Element de compunere care înseamnă „peste”, „deasupra”, „foarte” și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din fr. super-, lat. super.

SUPER- (Rar) Element de compunere însemnînd «supra», «deasupra» sau «peste», care dă cuvîntului compus (de obicei franțuzism sau neologism de origine franceză) un sens superlativ sau îi imprimă o nuanță de superioritate (în calitate, în rang etc.); intră în formarea unor adjective ca: superfin, unor substantive ca: superfosfat și a unor verbe ca: superpune.

SUPER- Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1. „Adăugare”, „adunare”, „suprapoziție”, „exces”. 2. „Care stă deasupra”, „superior”, „care trece dincolo”, „întrece”; „condiție, poziție superioară”. 3. „Extraordinar”, „superlativ”. V. supra-. [< fr. super-, lat. super].

SUPER1-/SUPRA pref. „superior”, „excesiv”, „deasupra, peste, care se adaugă”, „extraordinar”, „superlativ”. (< fr. super-, supra-, cf. lat. super, supra)

*súper- (lat. super, deasupra), prefix care arată superioritatea (în loc saŭ în rang) saŭ abuzu: superpun, superfin, superfetațiune. V. supra-, iper-, extra-, stră- ș. a.

Intrare: super (pref.)
super3 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • super

super (pref.)

  • 1. Element de compunere însemnând „peste”, „deasupra”, „foarte”, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: