SUPER- (Rar) Element de compunere însemnînd «supra», «deasupra» sau «peste», care dă cuvîntului compus (de obicei franțuzism sau neologism de origine franceză) un sens superlativ sau îi imprimă o nuanță de superioritate (în calitate, în rang etc.); intră în formarea unor adjective ca: superfin, unor substantive ca: superfosfat și a unor verbe ca: superpune.