4 definiții pentru sunător (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sunător, ~oare [At: ANON. CAR. / V: (înv) nit~ / Pl: ~ri, ~oare / E: suna + -tor] 1 a (Dob; d. obiecte de metal, de lemn etc. de părți ale acestora, despre pământ etc.) Care produce, emite sau propagă sunete ori, pex, zgomote caracteristice prin atingere, lovire, ciocnire, apăsare etc. 2-3 sn, a (Pfm; îs) Bani ~i sau monede ~oare Monede, mai ales din aur sau din argint. 4-5 sm, a (Pfm; pex; îae) Numerar. 6 a (Înv; îs) Șarpe ~ (cu clopoței) Șarpe cu clopoței (Crotalus horridus). 7 a (Reg; îs) Mere ~oare Varietate de mere de culoare galbenă, cu gust dulce-acrișor. 8 sfp (Pex; fam) Avere (4). 9 sfp (Pex; fam) Zestre (în bani). 10 a (D. frunze, pex, d. copaci etc.) Care produce un zgomot ușor Si: fâșâitor, foșnitor, susurător, șoptitor, șoșoitor, șușutor. 11 a (Pan; rar; d. haine, d. țesături, covoare etc.) Foșnitor. 12 a (Rar; d. vânt sau despre curenți de aer) Șuierător. 13 sf (Îvr) Zbârnâitoare. 14 a (D. instrumente muzicale, d. voce etc.) Care emite un șir de sunete armonioase, care alcătuiesc un acord, o melodie etc. 15 a (D. oameni sau d. grupuri, d. ansambluri instrumentale sau corale etc.) Care execută o (parte dintr-o) bucată muzicală Si: cântător (1). 16 sm (Înv) Instrumentist. 17 sm (Înv) Suflător (5). 18 (D. cuvinte sau d. glasuri, d. râsete, plânsete, d. cântece sau d. zgomote etc.) Care se face auzit până (ori de) departe Si: răsunător. 19 sf (Pex; înv) Vocală. 20 a (Fig; d. cuvinte, comunicări scrise sau verbale, d. limbi etc.) Care produce o anumită impresie. 21 a (Îpf; fig; d. evenimente, d. poziții sociale, d. ranguri etc.) Răsunător. 22 a (Fig; d. cuvinte, fraze, afirmații etc.) Care e plin de emfază. 23 a (Pex; d. cuvinte, fraze, afirmații etc.) Pretențios. 24 a (D. instrumente muzicale, d. dispozitive de alarmă, aparate, clopote) Care emite semnale sonore specifice, pentru a atrage atenția cuiva asupra a ceva Vz bătător (2), cântător, dăngănitor, țârâitor, zbârnâitor. 25 a (Asr; d. anumite ceasuri, mai ales pendule) Care marchează prin mijloace sonore (ritmice) anumite unități de timp. 26 a (D. unele ceasuri) Care emite, la o oră dinainte stabilită, un semnal continuu (și puternic), pentru a trezi din somn sau a atrage atenția că trebuie să se facă un anumit lucru . 27 a (Îvr) Care se referă la... 28 a (Îvr) A face aluzie la...

SUNĂTÓR1, sunători, s. m. (Învechit) Persoană care cîntă dintr-un instrument muzical de suflat; suflător. În regiuni lipsite... de sunători de fanfare, în țări depărtate asiatice... muzica a fost prețuită ca o neapărată auxiliară a petrecerilor vînătorești. ODOBESCU, S. III 101.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUNĂTÓR s. v. instrumentist, orchestrant, suflător.

sunător s. v. INSTRUMENTIST. ORCHESTRANT. SUFLĂTOR.

Intrare: sunător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sunător
  • sunătorul
  • sunătoru‑
plural
  • sunători
  • sunătorii
genitiv-dativ singular
  • sunător
  • sunătorului
plural
  • sunători
  • sunătorilor
vocativ singular
  • sunătorule
plural
  • sunătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sunător (s.m.)

etimologie: