opțiuni
  • info

12 definiții pentru suflător (muz.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUFLĂTOR, (1, 2) suflători, s. m., (3, 4) suflătoare, s. n. 1. S. m. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat. 2. S. m. Persoană care cântă la un instrument de suflat. 3. S. n. Țeavă prin care muncitorul sticlar suflă aer într-o masă de sticlă topită, pentru a-i da diverse forme. 4. S. n. Dispozitiv pentru suflarea unui curent de abur sau de aer în cutia de fum a unei locomotive. ♦ Suflai. – Sufla + suf. -ător.

SUFLĂTOR, (1, 2) suflători, s. m., (3, 4) suflătoare, s. n. 1. S. m. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat. 2. S. m. Persoană care cântă la un instrument de suflat. 3. S. n. Țeavă prin care muncitorul sticlar suflă aer într-o masă de sticlă topită, pentru a-i da diverse forme. 4. S. n. Dispozitiv pentru suflarea unui curent de abur sau de aer în cutia de fum a unei locomotive. ♦ Suflai. – Sufla + suf. -ător.

suflător, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 122v/19 / V: (reg) ~litoare sf / Pl: ~i, ~oare și (2, 11) ~i sf / E: sufla + -tor] 1 a (Înv; d. vânt sau d. curenți de aer) Care suflă (1-4). 2 sf Dispozitiv la foale prin care se suflă (12-13) aerul din burduf. 3 sn Dispozitiv de suflare a unui curent de abur în cutia de fum a locomotivei cu aburi, pentru a-i activa tirajul. 4 sm, (reg) sf (Îrg) Suflare (4). 5-6 smf, a (Rar) (Persoană) care suflă (22-23). 7 a (Înv; în religia creștină) Inspirat de divinitate. 8 sn (Teh) Ustensilă alcătuită dintr-un tub metalic subțire și îndoit la un capăt, prevăzut cu un mic orificiu, prin care se suflă (12-13) aer în dreptul unei flăcări de gaz pentru a obține o flacără dirijată, necesară în operații de lipire tare sau de analiză uscată a mineralelor Si: (rar; spc) suflai (1). 9 sm (Mpl) Instrument muzical la care sunetul se produce prin suflarea cântărețului. 10 smf (Pex) Persoană care cântă suflând (57-58) la un astfel de instrument Si: (înv) sunător. 11 sf, (rar) sm Țeavă, tub prin care cântărețul suflă (23) aer în burduful cimpoiului1 Si: (reg) suflaci, sufleț. 12 sn Țeavă prin care muncitorul sticlar suflă (63) într-o masă de sticlă topită pentru a o dilata și a forma diverse obiecte. 13 sm Lucrător care suflă (63) într-o masă de sticlă topită pentru a forma diferite obiecte.

SUFLĂTOR1, suflători, s. m. 1. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat. Ce-mi trebuie? Opt viori, două violoncele, o violă, un contrabas. Se găsește. Alămuri și suflători, iau de la batalion, de la fanfară. SEBASTIAN, T. 303. 2. Persoană care cîntă la un instrument de suflat.

SUFLĂTOR2 ~i m. Persoană care cântă la un instrument muzical de suflat. /a sufla + suf. ~tor

suflor sm vz sufleor

*suflór m. (fr. souffleur). Acela care „suflă” actorilor vorbele pe scenă. – Obișnuit se zice sufleor (eo dift.) Curat rom. ar fi suflător. Dar și maĭ rom. ar fi șoptitor, că așa se zice pe rom.: a șopti cuĭva, nu a sufla, care e un barb. fr.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

suflător1 (persoană) (desp. su-flă-) s. m., pl. suflători

suflător1 (persoană) (su-flă-) s. m., pl. suflători

suflător (persoană) s. m. (sil. -flă-), (persoane, instrumente) pl. suflători

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUFLĂTOR s. (MUZ.) (înv.) sunător. (Este ~ la Filarmonică.)

SUFLĂTOR s. (MUZ.) (înv.) sunător. (Este ~ la Filarmonică.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

suflători, expresie eliptică desemnând grupul instrumentelor de suflat (alămuri* și lemne*) din orchestra simfonică.

Intrare: suflător (muz.)
suflător1 (pl. -i) substantiv masculin
  • silabație: su-flă-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • suflător
  • suflătorul
  • suflătoru‑
plural
  • suflători
  • suflătorii
genitiv-dativ singular
  • suflător
  • suflătorului
plural
  • suflători
  • suflătorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

suflător, suflătorisubstantiv masculin

  • 1. (la) plural Instrumente muzicale de suflat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ce-mi trebuie? Opt viori, două violoncele, o violă, un contrabas. Se găsește. Alămuri și suflători, iau de la batalion, de la fanfară. SEBASTIAN, T. 303. DLRLC
  • 2. Persoană care cântă la un instrument de suflat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sunător
etimologie:
  • Sufla + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.