SUCULENȚĂ s. f. (Adesea fig.) Însușirea de a fi suculent; savoare. – Din fr. succulence.

suculență sf [At: ODOBESCU, S. I., 463 / Pl: ~țe / E: fr succulence] 1-3 Însușirea de a fi suculent (1-3). 4 Savoare (1). 5 (Fig) Bogăție de conținut, de idei. 6 (Fig) Semnificație, farmec deosebit.

SUCULENȚĂ, suculențe, s. f. (Adesea fig.) Însușirea de a fi suculent; savoare. – Din fr. succulence.

SUCULENȚĂ s. f. Însușirea de a fi suculent; savoare, gust. Plătica de Snagov ar merita o lungă disertațiune științifică... cît despre noi... ne vom cerca să descriem prin ce mijloace un om cu gust o poate aduce la gradul cel mai nalt al suculenței. ODOBESCU, S. I 463.

SUCULENȚĂ s.f. (Adesea fig.) Însușirea de a fi suculent. ♦ Savoare, gust. [Cf. fr. succulence].

SUCULENȚĂ s. f. însușirea de a fi suculent; savoare, gust. (< fr. succulence)

SUCULENȚĂ f. Caracter suculent. [G.-D. suculenței] /<fr. suculence

*suculénță f., pl. e (d. suculent). Calitatea de a fi suculent.

suculență s. f., g.-d. art. suculenței

suculență s. f., g.-d. art. suculenței

suculență s. f., g.-d. art. suculenței; pl. suculențe

SUCULENȚĂ s. v. savoare.

SUCULENȚĂ s. v. farmec.

SUCULENȚĂ s. savoare. (~ unui aliment.)

suculență s. v. FARMEC.