8 definiții pentru substantivare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBSTANTIVÁRE, substantivări, s. f. Faptul de a substantiva; substantivizare. – V. substantiva.

SUBSTANTIVÁRE, substantivări, s. f. Faptul de a substantiva; substantivizare. – V. substantiva.

SUBSTANTIVÁRE, substantivări, s. f. Faptul de a (se) substantiva.

SUBSTANTIVÁRE s.f. Faptul de a (se) substantiva; substantivizare. [< substantiva].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

substantiváre s. f., g.-d. art. substantivắrii; pl. substantivắri

substantiváre s. f., g.-d. art. substantivării; pl. substantivări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUBSTANTIVÁRE s. (GRAM.) substantivizare. (~ adjectivelor.)

SUBSTANTIVARE s. (GRAM.) substantivizare. (~ adjectivelor.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SUBSTANTIVÁRE (SUBSTANTIVIZÁRE) s. f. (< substantivá, cf. fr. substantiver): transformare a unei părți de vorbire în substantiv cu ajutorul articolelor și al topicii. Se vorbește astfel despre s. adjectivului, a numeralului, a pronumelui, a verbului, a adverbului și a interjecției, ca de exemplu frumosul, un leneș, cel sărac; treiul, un trei; sinea, ielele, eul, nimicul, un nimic; trecerea, o trecere, aratul, un arat, rănitul, un rănit, cel rănit; binele, un bine; oful, un of, vaiul etc.

Intrare: substantivare
substantivare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • substantivare
  • substantivarea
plural
  • substantivări
  • substantivările
genitiv-dativ singular
  • substantivări
  • substantivării
plural
  • substantivări
  • substantivărilor
vocativ singular
plural