11 definiții pentru substantiva


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBSTANTIVÁ, substantivez, vb. I. Tranz. A întrebuința cu valoare de substantiv o parte de vorbire care aparține altei clase gramaticale decât substantivul; a substantiviza. – Din fr. substantiver.

SUBSTANTIVÁ, substantivez, vb. I. Tranz. A întrebuința în funcțiune de substantiv o parte de vorbire care aparține altei categorii gramaticale decît substantivul. ♦ Refl. (Despre părți de vorbire care aparțin altei categorii gramaticale decît substantivul) A se transforma în substantiv, a deveni substantiv.

SUBSTANTIVÁ, substantivez, vb. I. Tranz. A întrebuința în funcție de substantiv o parte de vorbire care aparține altei categorii gramaticale decât substantivul. ♦ Refl. (Despre părți de vorbire care aparțin altei categorii gramaticale decât substantivul) A se transforma în substantiv, a deveni substantiv. – Fr. substantiver.

SUBSTANTIVÁ vb. I. tr. A folosi cu funcție de substantiv un cuvânt care are o altă categorie gramaticală. ♦ refl. A se transforma în substantiv; a se substantiviza. [Cf. fr. substantiver].

SUBSTANTIVÁ vb. tr., refl. a (se) transforma în substantiv, a (se) substantiviza. (< fr. substantiver)

A SUBSTANTIVÁ ~éz tranz. v. A SUBSTANTIVIZA. /<fr. substantiver

A SE SUBSTANTIVÁ pers. 3 se ~eáză intranz. v. A SE SUBSTANTIVIZA. /<fr. substantiver


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

substantivá (a ~) vb., ind. prez. 3 substantiveáză

substantivá vb., ind. prez. 1 sg. substantivéz, 3 sg. și pl. substantiveáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUBSTANTIVÁ vb. (GRAM.) a (se) substantiviza.

SUBSTANTIVA vb. (GRAM.) a (se) substantiviza.

Intrare: substantiva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • substantiva
  • substantivare
  • substantivat
  • substantivatu‑
  • substantivând
  • substantivându‑
singular plural
  • substantivea
  • substantivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • substantivez
(să)
  • substantivez
  • substantivam
  • substantivai
  • substantivasem
a II-a (tu)
  • substantivezi
(să)
  • substantivezi
  • substantivai
  • substantivași
  • substantivaseși
a III-a (el, ea)
  • substantivea
(să)
  • substantiveze
  • substantiva
  • substantivă
  • substantivase
plural I (noi)
  • substantivăm
(să)
  • substantivăm
  • substantivam
  • substantivarăm
  • substantivaserăm
  • substantivasem
a II-a (voi)
  • substantivați
(să)
  • substantivați
  • substantivați
  • substantivarăți
  • substantivaserăți
  • substantivaseți
a III-a (ei, ele)
  • substantivea
(să)
  • substantiveze
  • substantivau
  • substantiva
  • substantivaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)