3 definiții pentru egumenire
Explicative DEX
EGUMENI, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen.
Ortografice DOOM
egumeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenesc, imperf. 3 sg. egumenea; conj. prez. 3 sg. și pl. egumenească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
EGUMENI vb. (BIS.) a stăreți.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: egumenire
egumenire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
egumeni, egumenescverb
- 1. A conduce o mănăstire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: stăreți
- La Snagov... el egumenise ani îndelungi. ODOBESCU, S. A. 300. DLRLC
-
etimologie:
- egumen DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.