7 definiții pentru stâncărie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STÂNCĂRIE, stâncării, s. f. Îngrămădire, mulțime de stânci; regiune cu stânci. – Stâncă + suf. -ărie.
STÂNCĂRIE, stâncării, s. f. Îngrămădire, mulțime de stânci; regiune cu stânci. – Stâncă + suf. -ărie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ibogdank
- acțiuni
stâncărie sf [At: TDRG / Pl: ~ii / E: stâncă + -ărie] (Csc) 1 Mulțime de stânci (1) Si: stâncime (1). 2 Aglomerare de stânci (1) Si: stâncime (2). 3 Loc, regiune cu stânci (1) Si: stâncime (3). 4 Sfărâmătură de stâncă (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STÂNCĂRIE ~i f. 1) v. STÂNCĂRAIE. 2) Loc unde este o îngrămădire de stânci; zonă stâncoasă. /stâncă + suf. ~ărie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STÎNCĂRIE, stîncării, s. f. Mulțime de stînci; îngrămădire de stînci, regiune cu stînci. Vîntul aluneca pe văi și se năpustea vîjîind între buzele de stîncărie, pe calea apelor. DUMITRIU, V. L. 55. Luna aproape plină s-a înălțat din răsărit... descoperind ca dintr-o pîclă stîncăriile albe de deasupra Sorocii. SADOVEANU, N. P. 335. De ambele laturi ale căii, stîncăria revoluțiilor primare doarme în blocuri, dîndu-ți iluziunea unei turme în repaos. GALACTION, O. I 29.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stâncărie s. f., art. stâncăria, g.-d. art. stâncăriei; pl. stâncării, art. stâncăriile (desp. -ri-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stâncărie s. f., art. stâncăria, g.-d. art. stâncăriei; pl. stâncării, art. stâncăriile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stâncărie s. f., art. stâncăria, g.-d. art. stâncăriei; pl. stâncării, art. stâncăriile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
stâncărie, stâncăriisubstantiv feminin
- 1. Îngrămădire, mulțime de stânci; regiune cu stânci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vîntul aluneca pe văi și se năpustea vîjîind între buzele de stîncărie, pe calea apelor. DUMITRIU, V. L. 55. DLRLC
- Luna aproape plină s-a înălțat din răsărit... descoperind ca dintr-o pîclă stîncăriile albe de deasupra Sorocii. SADOVEANU, N. P. 335. DLRLC
- De ambele laturi ale căii, stîncăria revoluțiilor primare doarme în blocuri, dîndu-ți iluziunea unei turme în repaos. GALACTION, O. I 29. DLRLC
-
etimologie:
- Stâncă + sufix -ărie. DEX '98 DEX '09