STUPĂ¹, stupe, s. f. (Pop.) Nume dat firelor de cânepă rămase între dinții daracului după scoaterea fuiorului. ♦ Câlți de cânepă sau de bumbac cu care se curăță uneltele, mașinile etc. ♦ Dop de câlți, de cârpe sau de hârtie care se pune în pușcă sau în cartuș deasupra pulberii ori alicelor; furtuială. – Lat. stuppa.

stupă¹ sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~pe, (înv) ~pi / E: ml stuppa] 1 (Pop) Rest de lână, de in sau de cânepă, mai ales de calitate inferioară, rezultat la dărăcit sau la pieptănat. 2 (Pex) Câlți (de cânepă) Si: brebeni, zgrebeni. 3 (Spc) Câlți de cânepă sau de bumbac cu care se curăță uneltele, mașinile etc. 4 (Spc) Dop de câlți, de cârpe sau de hârtie care se pune în pușcă sau în cartuș deasupra pulberii ori alicelor Si: (înv) fuituială (2). 5 (Spc) Câlți de cânepă gudronați.

STUPĂ¹ s. f. Nume dat firelor de cânepă rămase între dinții daracului după scoaterea fuiorului. ♦ Câlți de cânepă sau de bumbac cu care se curăță uneltele, mașinile etc. ♦ Dop de câlți, de cârpe sau de hârtie care se pune în pușcă sau în cartuș deasupra pulberii ori alicelor; fuituială. – Lat. stuppa.

STUPĂ s. f. (Cu sens colectiv) Nume dat firelor de cînepă rămase între dinții daracului după scoaterea fuiorului. ♦ Șomoiog de cînepă ori de bumbac cu care se curăță mașinile, uneltele etc. ♦ Dop de cîlți sau de hîrtie care se pune în pușcă sau în cartuș deasupra pulberei; fultuială.

STUPĂ f. 1) Cânepă rămasă între dinții daracului după scoaterea fuiorului; câlți. 2) Dop de câlți sau de hârtie care se bagă în armă sau în cartuș deasupra alicelor. 3) Pămătuf de câlți folosit pentru șters (unelte, mașini etc.). /<lat. stuppa

stupă f. Tr. 1. câlți; 2. Banat: calitate mai bună de cânepă. [Lat. STUPA].

stúpă f., pl. e (lat. stŭppa [d. vgr. stýppe, stýpe], cîlț; it. stoppa, pv. sp. pg. estopa, fr étoupe. V. stupilă, stop, astup). Ban. Cîlt de cînepă de calitatea cea maĭ bună.

stupă (pop.) s. f., g.-d. art. stupei; pl. stupe

stupă (pop.) s. f., g.-d. art. stupei; pl. stupe

stupă (câlți, monument indian) s. f., g.-d. art. stupei; pl. stupe

STUPĂ s. v. buraj, burare.

stupă s. v. BURAJ. BURARE.

stupă (-pe), s. f. – Cîlți, canură. Lat. stuppa (Pușcariu 1663; Philippide, II, 655; REW 8332), cf. it. stoppa, prov., cat., sp., port. estopa, fr. étoupe, alb. stupë.