STUPIZENIE, stupizenii, s. f. (Fam.) Stupiditate (2). – Stupid + suf. -enie.

stupizenie sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 143 / Pl: ~ii / E: stupid + -enie] 1-2 (Fam) Stupiditate (3, 5).

STUPIZENIE, stupizenii, s. f. (Rar) Stupiditate (2). – Stupid + suf. -enie.

STUPIZENIE, stupizenii, s. f. (Rar) Manifestare de om stupid, vorbă sau faptă necugetată sau prostească; stupiditate. Comițînd gafe ca toți cei care, scoși dintr-ale lor, sînt capabili de o serie infinită de stupizenii. CAMIL PETRESCU, T. II 143.

STUPIZENIE, stupizenii, s.f. Stupiditate (2).

stupizenie (fam.) (desp. -ni-e) s. f., art. stupizenia (desp. -ni-a), g.-d. art. stupizeniei; pl. stupizenii, art. stupizeniile (desp. -ni-i-)

stupizenie (fam.) (-ni-e) s. f., art. stupizenia (-ni-a), g.-d. art. stupizeniei; pl. stupizenii, art. stupizeniile (-ni-i-)

stupizenie s. f. (sil. -ni-e), art. stupizenia (sil. -ni-a), g.-d. art. stupizeniei; pl. stupizenii, art. stupizeniile (sil. -ni-i-)

STUPIZENIE s. 1. v. prostie. 2. dobitocie, idioțenie, idioție, imbecilitate, inepție, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, tâmpenie, (înv.) prostăticie. (A spus o mare ~.) 3. v. absurditate.

STUPIZENIE s. 1. nătîngie, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, (rar) nătîngeală, netoție, tonție, (franțuzism rar) sotiză, (înv. și reg.) nătărăie, (înv.) nărozenie, (fam.) zevzecie. (E de-o ~ proverbială.) 2. dobitocie, idioțenie, idioție, imbecilitate, inepție, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, tîmpenie, (înv.) prostăticie. (A spus o mare ~.)