10 definiții pentru stufăriș stuhăriș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STUFĂRÍȘ, stufărișuri, s. n. 1. Loc pe care crește stuf mult și des; stuf care crește pe un asemenea loc; stufărie, stufăraie. 2. Desime, desiș, tufiș. [Var.: (reg.) stuhăríș s. n.] – Stuf + suf. -ăriș.

STUFĂRÍȘ, stufărișuri, s. n. 1. Loc pe care crește stuf mult și des; stuf care crește pe un asemenea loc; stufărie, stufăraie. 2. Desime, desiș, tufiș. [Var.: (reg.) stuhăríș s. n.] – Stuf + suf. -ăriș.

STUFĂRÍȘ, stufărișuri, s. n. (Cu sens colectiv) Stuf mult și des crescut într-un loc; loc acoperit cu stuf. Din stufărișuri și mlaștini, nici o vietate nu-și ia zborul. RALEA, O. 132. Un colb de argint dă strălucire stufărișului. Peste tot liniște, neclintită, de rai. GÎRLEANU, L. 16. ♦ Fig. Desime, desiș. Caii veneau la pas, cu părul strălucitor, piepturi lîngă piepturi și stufăriș de picioare fine, pădure de gîturi încordate. DUMITRIU, N. 113. – Variantă: stuhăríș (VLAHUȚĂ, R. P. 20) s. n.

STUFĂRÍȘ ~uri n. 1) Loc unde crește stuf. 2) Desiș de stuf. /stuf + suf. ~ăriș

stufăríș n., pl. urĭ. Maĭ rar. Stufărie.

STUHĂRÍȘ s. n. v. stufăriș.

STUHĂRÍȘ s. n. v. stufăriș.

STUHĂRÍȘ s. n. v. stufăriș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

stufăríș s. n., pl. stufăríșuri

stufăríș s. n., pl. stufăríșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STUFĂRÍȘ s. (BOT.) 1. stufăraie, stufărie. (Mulțime de stuf sau ~.) 2. v. desiș.

STUFĂRIȘ s. (BOT.) 1. stufăraie, stufărie. (Mulțime de stuf sau ~.) 2. crîng, desiș, hățiș, tufăriș, tufiș, (rar) stuf, tufărie, (pop.) bunget, desime, (reg.) hălăciugă, huceag, huci. (Iepurele s-a ascuns într-un ~.)

Intrare: stufăriș
stufăriș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stufăriș
  • stufărișul
  • stufărișu‑
plural
  • stufărișuri
  • stufărișurile
genitiv-dativ singular
  • stufăriș
  • stufărișului
plural
  • stufărișuri
  • stufărișurilor
vocativ singular
plural
stuhăriș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stuhăriș
  • stuhărișul
  • stuhărișu‑
plural
  • stuhărișuri
  • stuhărișurile
genitiv-dativ singular
  • stuhăriș
  • stuhărișului
plural
  • stuhărișuri
  • stuhărișurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)