17 definiții pentru strângător (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRÂNGĂTOR, -OARE, strângători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care strânge, agonisește, (om) econom; p. ext. (om) zgârcit. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care adună ceva. – Strânge + suf. -ător.

STRÂNGĂTOR, -OARE, strângători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care strânge, agonisește, (om) econom; p. ext. (om) zgârcit. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care adună ceva. – Strânge + suf. -ător.

strângător, ~oare [At: EUSTATIEVICI, GR. RUM. 27v/23 / V: (înv) ~rin~ / Pl: ~i, ~oare / E: strânge + -ător] 1 a (Predomină ideea de apropiere în spațiu; îvr) Care exercită o presiune foarte mare din toate părțile asupra corpului în jurul căruia este înfășurat. 2 sn (Spc) Presă de dulgher. 3 sf (Înv; spc) Funie cu care se strâng pânzele corăbiei. 4-5 sn, a (Înv; șîf stringător) (Medicament) constipant. 6 a (Înv; șîf stringător; îs) Mișcare ~ringătoare Peristaltism. 7 a (Înv; d. dureri fizice) Spasmodic (4). 8 a (Înv; d. substanțe; îf stringător) Astringent (1). 9 sm (Înv) Mușchi constrictor. 10 sm (Mun; predomină ideea de acumulare) Persoană care strânge fânul. 11 sm (Iuz) Lucrător care stătea în spatele presei tipografice și aranja colile tipărite care ieșeau din mașină. 12 sn (Șîs) ~ automat Dispozitiv care execută automat prelucrarea și așezarea corectă a colilor imprimate. 13 smf (Reg) Secerător (1). 14-15 smf, a (Persoană) care strânge Si: econom (10). 16 a (Pex) Zgârcit Vz strângău, strânguitor. 17 sm (Înv; adesea urmat de determinări care precizează impozitul) Perceptor. 18 sm (Rar; cu determinări care arată felul) Colector (1). 19 sf (Îvr) Încasare (a unei dări, a unei taxe). 20 a (Îvr; îs) Numele cel ~ Substantiv colectiv.

STRÂNGĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival 1) Care strânge. ◊ ~ de paie (la combină) dispozitiv pentru căpițirea paielor. 2) Care face economii; care păstrează; econom. /a strânge + suf. ~tor

stringător, ~oare smf, a vz strângător corectat(ă)

STRÎNGĂTOR2, -OARE, strîngători, -oare, s. m. și f. Persoană care adună ceva; adunător. Fă-mi vro cincizeci cositori... Și treizeci de strîngători. ȘEZ. II 76.

STRÎNGĂTOR1, -OARE, strîngători, -oare, adj. (În opoziție cu risipitor) Care strînge, econom; p. ext. zgîrcit. Iertatul ei bărbat, om bun și strîngător. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, la TDRG. Ea, ca muiere strîngătoare, nu lasă să se prăpădească nici un fir de piper, deci se pleacă și, ridicîndu-l, îl băgă în sîn. RETEGANUL, P. V 26. Zicea... că femeile îs răsipitoare și tare ușurele și că nici una nu-i strîngătoare. SBIERA, P. 216. ◊ (Substantivat) Prădalnicii răpeau ce agoniseau strîngătorii. SADOVEANU, E. 24. Nu fi zgîrcit, căci banii strîngătorului intră în mîna cheltuitorului. NEGRUZZI, S. I 247.

strîngătór, -oáre adj. Care strînge, econom: baniĭ strîngătoruluĭ pe mîna cheltuitoruluĭ. S. m. Perceptor, încasator. S. f., pl. orĭ. Lucru (instrument) care strînge (ca gaica).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

strângător adj. m., s. m., pl. strângători; adj. f., s. f. sg. și pl. strângătoare

strângător adj. m., s. m., pl. strângători; adj. f., s. f. sg. și pl. strângătoare

strângător adj. m., s. m., pl. strângători; f. sg. și pl. strângătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRÂNGĂTOR s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

STRÂNGĂTOR s. v. agent de percepție, perceptor.

STRÂNGĂTOR adj., s. v. antidiareic, constipant.

strîngător adj., s. v. ANTIDIAREIC. CONSTIPANT.

strîngător s. v. AGENT DE PERCEPȚIE. PERCEPTOR.

strîngător s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.

Intrare: strângător (s.m.)
strângător2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strângător
  • strângătorul
  • strângătoru‑
plural
  • strângători
  • strângătorii
genitiv-dativ singular
  • strângător
  • strângătorului
plural
  • strângători
  • strângătorilor
vocativ singular
  • strângătorule
plural
  • strângătorilor
stringător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strângător, strângătorisubstantiv masculin
strângătoare, strângătoaresubstantiv feminin

  • 1. Om care strânge, agonisește, om econom. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Prădalnicii răpeau ce agoniseau strîngătorii. SADOVEANU, E. 24. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Om zgârcit. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Nu fi zgîrcit, căci banii strîngătorului intră în mîna cheltuitorului. NEGRUZZI, S. I 247. DLRLC
  • 2. învechit Persoană care adună ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fă-mi vro cincizeci cositori... Și treizeci de strîngători. ȘEZ. II 76. DLRLC
etimologie:
  • Strânge + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.