10 definiții pentru strungărit (s.n.) strugărit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRUNGĂRÍT s. n. Strungărie1 (1). – V. strungări.

strungărit sn [At: PAMFILE, I. C. 169 / V: (reg) strug~ / Pl: ~uri / E: strungări1] Strungărie1 (2).

STRUNGĂRÍT s. n. (Rar) Strungărie1 (1). – V. strungări.

STRUNGĂRÍT s. n. Meseria strungarului1; strungărie1. (Atestat în forma strugărit) Astăzi, strugăritul se confundă cu rotăria. PAMFILE, I. C. 169. – Variantă: (regional) strugărít s. n.

strugărit sn vz strungărit

STRUGĂRÍT s. n. v. strungărit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRUNGĂRÍT s. strungărie. (Învață ~ul.)

STRUNGĂRIT s. strungărie. (Învață ~.)

Intrare: strungărit (s.n.)
strungărit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strungărit
  • strungăritul
  • strungăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • strungărit
  • strungăritului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strugărit
  • strugăritul
plural
genitiv-dativ singular
  • strugărit
  • strugăritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

strungărit (s.n.) strugărit

etimologie:

  • vezi strungări
    surse: DEX '98 DEX '09