8 definiții pentru strunea
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
strunea sf [At: DAMÉ, T. / Pl: ~ele / E: strună + -ea] 1 (Mol) Întinzătorul teicii1. 2 Strună1 (15). 3 (Rar; îe) A pune ~ A potoli1.
STRUNEA, strunele, s. f. (Mold.) Strună (3). (Fig.) Pusei strunea flămîndei și prăpăditoarei mele porniri. HOGAȘ, M. N. 119.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRUNEA, strunele, s. f. (Reg.) Strună (3). – Din strună + suf. -ea.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
strunea f. Mold. căpăstru sau întinzătorul teicei.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
struneá f., pl. ele (dim. d. strună). Est. Struna de la frîŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STRUNEA s. v. căpăstru.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
strunea s. v. CĂPĂSTRU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
strunea, strunele, s.f. (reg.) 1. parte a cutiei mobile (teicii) în care cad grăunțele din coșul morii, înainte de a trece între pietrele morii. 2. parte a frâului unui cal, care înconjură bărbia calului și se prinde de cele două capete ale zăbalei.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
strunea, strunelesubstantiv feminin
-
- Pusei strunea flămîndei și prăpăditoarei mele porniri. HOGAȘ, M. N. 119. DLRLC
-
etimologie:
- strună + sufix -ea. DLRM