structura [At: D. GUSTI, P. A. 284 / Pzi: ~rez / E: fr structurer] 1 vt (C. i. ramuri ale producției, instituții, grupuri sociale, societăți etc.) A face să aibă o structură (18). 2 vt (Pex; rar) A organiza. 3 vr (D. organisme, animale sau vegetale) A căpăta o structură (1) Si: a se alcătui¹ (8), a se forma (2), a se întocmi. 4 vr (Rar; pan) A se contura (3). 5 vt A face să aibă o structură (7). 6 vt (Rar; pex) A construi (1). 7 vt (C. i. creații artistice sau științifice ori părți, elemente etc. ale lor) A face să aibă o structură (10) Si: a alcătui¹ (4), a compune (2), a organiza, (rar) a urzi. 8 vt (C. i. limbi naturale sau elemente constitutive ale lor) A face să aibă o structură (11). 9 vt (Rar; pex) A ordona. 10 vt (Rar; c. i. suprafețe de pământ) A delimita (1).

STRUCTURA, structurez, vb. I. Tranz. (Cu privire la ramuri ale producției, la instituții etc.) A da o structură, a organiza. Academia Republicii Populare Romîne, pentru ca să nu fie stingherită în activitatea ei și să poată de la început să-și îndeplinească atribuțiunile ce i s-au pus în sarcină, a fost structurată conform cu cerințele timpului și necesitățile țării și poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 109, 7/2.

STRUCTURA vb. I. tr. A da o (nouă) structură, a organiza. [< fr. structurer].

STRUCTURA vb. tr. a da o structură, a organiza. (< fr. structurer)

A STRUCTURA ~ez tranz. A face să aibă o structură. /<fr. structurer

structura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. structurez, 3 structurează; conj. prez. 1 sg. să structurez, 3 să structureze

structura (a ~) vb., ind. prez. 3 structurează

structura vb., ind. prez. 1 sg. structurez, 3 sg. și pl. structurează

STRUCTURA vb. 1. v. organiza. 2. v. configura.

STRUCTURA vb. 1. a ordona, a organiza, a sistematiza. (A ~ întregul material în vederea...) 2. a se configura, a se contura, a se profila. (Se ~ într-un anumit fel.)