STRINGENȚĂ s. f. Însușirea de a fi stringent. – Din it. stringenza.

stringență sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ? / E: it stringenza] 1 Caracterul a ceea ce este stringent (1) Vz necesitate, obligativitate, urgență. 2 (Îlav) Cu (tot mai multă) ~ Cu necesitate Vz necesitate.

STRINGENȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a fi stringent. – Din it. stringenza.

STRINGENȚĂ s. f. Însușirea de a fi stringent, de a se impune cu necesitate.

STRINGENȚĂ s.f. Însușirea de a se impune cu necesitate, de a fi stringent. [Cf. it. stringenza].

STRINGENȚĂ s. f. însușirea de a fi stringent. (< it. stringenza)

STRINGENȚĂ f. Caracter stringent. [G.-D. stringenței] /<it. stringenza

*stringénță f., pl. e. Caracteru lucruluĭ stringent.

stringență s. f., g.-d. art. stringenței

stringență s. f., g.-d. art. stringenței

stringență s. f., g.-d. art. stringenței; pl. stringențe