STRECHEÁT, -Ă, strecheați, -te, adj. (Înv. și pop.) (Despre animale) Speriat, gonit de (sau ca de) streche; fig. (despre oameni) cu purtări ciudate, zăpăcit; nebun, țicnit. – V. strechea.

strecheat¹ sn [At: DLR / Pl: ? / E: strechea] (Reg) Neliniște, goană provocată la animale de streche.

strecheat², ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 1 581 / V: (îvr) ~răchiat, (înv) ~echiet, (reg) ~eochiat / Pl: ~ați, ~e / E: strechea] 1 (D. animale) Gonit, speriat de (sau ca de) streche. 2 (Fig; d. oameni) Care are comportări anormale, ciudate. 3 (Pex) Nebun. 4 (Îvr; d manifestările oamenilor) Nebunesc.

STRECHEÁT, -Ă, strecheați, -te, adj. (Despre animale) Speriat, gonit de (sau ca de) streche; fig. (despre oameni) cu purtări ciudate, zăpăcit; nebun, țicnit. – V. strechea.

STRECHEÁT, -Ă, strecheați, -te, adj. (Despre animale) Atins de streche, speriat de streche; fig. (despre oameni) cu purtări ciudate, neîntreg la minte, nebun, țicnit. V. căpiat. Cine-i strecheatul Despot, îl știm, precum îl știți. ALECSANDRI, T. II 165.

străchiat, ~ă a vz strecheat²

străchiet, ~ă a vz strecheat²

strechiet, ~ă a vz strecheat^2[1] corectată

streochiat, ~ă a vz strecheat²

STRECHEÁT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.

strecheat adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

strecheat, -ă, strecheați, -te adj. furios, dement