opțiuni
  • info

5 definiții pentru gonit

Explicative DEX

gonit1 sn [At: ALECSANDRI, P. I, 8 / Pl: ? / E: goni] 1-13 Gonire (1-13).

gonit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: goni] 1 Fugărit. 2 (Spc; d. vânat) Alungat spre locul de pândă al vânătorilor. 3 (Înv) Vânat. 4 (Înv) Pescuit. 5 (Înv) Prigonit. 6 Alungat. 7 (Înv; în superstiții; d. un rău) Îndepărtat (prin amenințări sau prin formule magice). 8 (Îvr) Concediat. 9 (Înv; fig; d. țintă, ideal) Urmărit. 10 (Înv) Frecventat. 11 (D. vite) Împreunat. 12 Alergat. 13 (D. autovehicule; rar) Condus cu viteză mare.

GONIT, -Ă, goniți, -te, adj. Alungat, fugărit. (Substantivat) Fuge care mai de care, Dar, cotind, gonita sare Repede-n tufiș. COȘBUC, P. II 17.

Sinonime

GONIT adj., s. 1. adj. v. izgonit. 2. adj., s. v. exilat.

GONIT adj., s. 1. adj. alungat, izgonit, (astăzi rar) surghiunit, (înv. și pop.) oropsit. 2. adj., s. alungat, exilat, izgonit, pribeag, proscris, surghiunit, (livr.) relegat, (înv.) surghiun.

Intrare: gonit
gonit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gonit
  • gonitul
  • gonitu‑
  • gonită
  • gonita
plural
  • goniți
  • goniții
  • gonite
  • gonitele
genitiv-dativ singular
  • gonit
  • gonitului
  • gonite
  • gonitei
plural
  • goniți
  • goniților
  • gonite
  • gonitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gonit, gonităadjectiv

  • 1. Fugărit. DLRLC
    sinonime: alungat
    • format_quote (și) substantivat Fuge care mai de care, Dar, cotind, gonita sare Repede-n tufiș. COȘBUC, P. II 17. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.