14 definiții pentru strajnic strajnec


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

strajnic1 sm [At: CORESI, L. 56/14 / V: ~nec / Pl: ~ici / E: slv стражьникъ, pn strażnik] 1 (Înv) Paznic2 (2). 2 Sergent major polonez. corectată

strajnic3 sn vz stresnic[1]

  1. Cuvânt nedefinit în MDA2. Posibil să fie vorba de o greșeală de tipar, pe care nu am putut-o identifica — LauraGellner

strajnic4, ~ă a vz strașnic

STRÁJNIC, -Ă adj. v. strașnic3.

strajnic n. carte bisericească ce conține ritualul prescris pentru săptămâna cea mare a Patimilor: Strajnicul e partea integrantă a Triodului. [Și strastnic = slav. STRASTĬNIKŬ, care pătimește (din STRASTĬ, patimă)].

1) strájnic n., pl. e (vechĭ strastnic, d. vsl. strastĭnikŭ, care pătimește, d. strastĭ, straste, patimă). O parte a trioduluĭ, aceĭa care conține ritualu săptămîniĭ patimilor.

2) strájnic, V. strașnic.

STRÁȘNIC3, -Ă, strașnici, -e, adj. 1. (Exprimă raportul de superlativ) Extraordinar, nemaipomenit. Nu, zău, ia spune drept, măi Grigoriță, mai mîncat-ai tu de cînd ești un borș așa de strașnic? HOGAȘ, DR. 240. Să întindem o masă strașnică în fundul grădinii. DELAVRANCEA, H. T. 133. Era ger strașnic în dimineața aceea de pe la mijlocul lui decembrie. VLAHUȚĂ, O. A. II 12. Stăpîna acestei slujnice era... o vrăjitoare strașnică, care închega ape și care știa toate drăcăriile de pe lume. CREANGĂ, P. 96. 2. Îngrozitor, înfiorător, înspăimîntător; grozav, cumplit, teribil. Acești trei zmei avea trei femei, carile era încă mai strașnice și mai grozave decît bărbații lor, pentru că ele nu se lupta voinicește, cu puterea, ci muierește, cu prifăcătoria. SBIERA, P. 104. Întru vederea grozavei priveliști, ea slobozi un țipet strașnic și leșină. NEGRUZZI, S. I 157. 3. Sever, strict, riguros, aspru. Lăsase acasă două calfe, cu poruncă strașnică să-i ascundă cum vor ști mai bine cojoacele rămase. GALACTION, O. I 277. Împăratul a pus niște slujbași ai dracului de strașnici și de aspri pentru unii ca noi. ISPIRESCU, L. 368. Disciplina la moldoveni era foarte strașnică. BĂLCESCU, O. I 122. – Variantă: strájnic, -ă (CARAGIALE, O. I 133) adj.

1) stráșnic, -ă adj. (vsl. strašinu, teribil, oribil, fricos, strašnikŭ, om fricos, d. strakŭ, groază; bg. strašen, rus. strašnyĭ). Teribil (mare, intens, valoros, viteaz): disciplină, oaste, ploaĭe, beție strașnică, om strașnic (în hărnicie, severitate, știință). Adv. A bea strașnic, aicĭ e strașnic de bine. – Și strajnic (vest).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRÁJNIC s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer.

strajnic s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. SRAJĂ. STRĂJER.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

strájnic, strájnici, s.m. (înv.) 1. paznic. 2. sergent-major polonez.

Intrare: strajnic
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strajnic
  • strajnicul
  • strajnicu‑
plural
  • strajnici
  • strajnicii
genitiv-dativ singular
  • strajnic
  • strajnicului
plural
  • strajnici
  • strajnicilor
vocativ singular
plural
strajnec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)