strajnic¹ sm [At: CORESI, L. 56/14 / V: ~nec / Pl: ~ici / E: slv стражьникъ, pn strażnik] 1 (Înv) Paznic² (2). 2 Sergent major polonez. corectat(ă)

strajnic³ sn vz stresnic block

strajnic n. carte bisericească ce conține ritualul prescris pentru săptămâna cea mare a Patimilor: Strajnicul e partea integrantă a Triodului. [Și strastnic = slav. STRASTĬNIKŬ, care pătimește (din STRASTĬ, patimă)].

1) strájnic n., pl. e (vechĭ strastnic, d. vsl. strastĭnikŭ, care pătimește, d. strastĭ, straste, patimă). O parte a trioduluĭ, aceĭa care conține ritualu săptămîniĭ patimilor.

strajnec¹ sm vz strajnic¹

STRAJNIC s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer.

strajnic s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. SRAJĂ. STRĂJER.

strajnic, strajnici, s.m. (înv.) 1. paznic. 2. sergent-major polonez.