8 definiții pentru strajnic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
strajnic1 sm [At: CORESI, L. 56/14 / V: ~nec / Pl: ~ici / E: slv стражьникъ, pn strażnik] 1 (Înv) Paznic2 (2). 2 Sergent major polonez. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strajnic n. carte bisericească ce conține ritualul prescris pentru săptămâna cea mare a Patimilor: Strajnicul e partea integrantă a Triodului. [Și strastnic = slav. STRASTĬNIKŬ, care pătimește (din STRASTĬ, patimă)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) strájnic n., pl. e (vechĭ strastnic, d. vsl. strastĭnikŭ, care pătimește, d. strastĭ, straste, patimă). O parte a trioduluĭ, aceĭa care conține ritualu săptămîniĭ patimilor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
strajnec1 sm vz strajnic1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STRAJNIC s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
strajnic s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. SRAJĂ. STRĂJER.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
strajnic, strajnici, s.m. (înv.) 1. paznic. 2. sergent-major polonez.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||