9 definiții pentru strajnic strajnec


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

strajnic1 sm [At: CORESI, L. 56/14 / V: ~nec / Pl: ~ici / E: slv стражьникъ, pn strażnik] 1 (Înv) Paznic2 (2). 2 Sergent major polonez. corectată

strajnic3 sn vz stresnic[1]

  1. Cuvânt nedefinit în MDA2. Posibil să fie vorba de o greșeală de tipar, pe care nu am putut-o identifica — LauraGellner

strajnic n. carte bisericească ce conține ritualul prescris pentru săptămâna cea mare a Patimilor: Strajnicul e partea integrantă a Triodului. [Și strastnic = slav. STRASTĬNIKŬ, care pătimește (din STRASTĬ, patimă)].

1) strájnic n., pl. e (vechĭ strastnic, d. vsl. strastĭnikŭ, care pătimește, d. strastĭ, straste, patimă). O parte a trioduluĭ, aceĭa care conține ritualu săptămîniĭ patimilor.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRÁJNIC s. v. pază, paznic, păzitor, strajă, străjer.

strajnic s. v. PAZĂ. PAZNIC. PĂZITOR. SRAJĂ. STRĂJER.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

strájnic, strájnici, s.m. (înv.) 1. paznic. 2. sergent-major polonez.

Intrare: strajnic
strajnic1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strajnic
  • strajnicul
  • strajnicu‑
plural
  • strajnici
  • strajnicii
genitiv-dativ singular
  • strajnic
  • strajnicului
plural
  • strajnici
  • strajnicilor
vocativ singular
plural
strajnec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)