8 definiții pentru strai (parâmă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRAI2, straiuri, s. n. Parâmă de oțel sau de cânepă care susține un arbore de navă, împiedicându-l să se încline spre pupă. – Din it. straglio.

STRAI2, straiuri, s. n. Parâmă de oțel sau de cânepă cu care se leagă partea superioară a catargului de proră. – Din it. straglio.

STRAI2, straiuri, s. n. Parîmă cu care se leagă partea superioară a catargului și se fixează de proră.

STRAI s.n. (Mar.) Parâmă cu care se leagă partea superioară a catargului de proră. [< it. straglio].

STRAI s. n. (mar.) parâmă cu care se leagă partea superioară a catargului de proră. (< it. straglio)

STRAI2 ~iuri n. Parâmă folosită pentru fixarea părții superioare a catargului de proră. /<it. stagilo


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strai2 (parâmă) s. n., pl. stráiuri

strai (parâmă) s. n., pl. stráiuri

Intrare: strai (parâmă)
strai2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strai
  • straiul
  • straiu‑
plural
  • straiuri
  • straiurile
genitiv-dativ singular
  • strai
  • straiului
plural
  • straiuri
  • straiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

strai (parâmă)

  • 1. Parâmă de oțel sau de cânepă care susține un arbore de navă, împiedicându-l să se încline spre pupă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: