6 definiții pentru străpuns


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂPÚNS, -Ă, străpunși, -se, adj. Care a fost străbătut dintr-o parte în alta de un obiect ascuțit. – V. străpunge.

STRĂPÚNS, -Ă, străpunși, -se, adj. Care a fost străbătut dintr-o parte în alta de un obiect ascuțit. – V. străpunge.

STRĂPÚNS, -Ă, străpunși, -se, adj. Perforat, găurit. Caii străpunși la nări pentru înlesnirea răsuflării se deosebeau nu prin mărime sau frumusețe, ci prin răpeziciune și neoboseală. HASDEU, I. V. 77.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRĂPÚNS adj. 1. v. găurit. 2. spart. (Front ~.)

STRĂPÚNS s. v. găurire.

STRĂPUNS adj. 1. găurit, perforat, scobit, sfredelit, (înv. și reg.) potricălit, (Mold. și Bucov.) bortelit, bortit. (Material dur ~.) 2. spart. (Front ~.)

STRĂPUNS s. găurire, găurit, perforare, perforat, perforație, scobire, scobit, sfredelire, sfredelit, străpungere, (reg.) găunire, (Mold. și Bucov.) bortelire. (~ unui material dur.)

Intrare: străpuns
străpuns adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străpuns
  • străpunsul
  • străpunsu‑
  • străpunsă
  • străpunsa
plural
  • străpunși
  • străpunșii
  • străpunse
  • străpunsele
genitiv-dativ singular
  • străpuns
  • străpunsului
  • străpunse
  • străpunsei
plural
  • străpunși
  • străpunșilor
  • străpunse
  • străpunselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)