8 definiții pentru străfund


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂFÚND, străfunduri, s. n. Loc, punct situat la mare adâncime, în interior; adânc. – Pref. stră- + fund.

STRĂFÚND, străfunduri, s. n. Loc, punct situat la mare adâncime, în interior; adânc. – Stră- + fund.

STRĂFÚND, străfunduri, s. n. (Adesea fig.) Adînc, adîncime. Cîteodată, Cimpoieșu intra în vorbă. Răspundea cu grijă și ochii lui aveau în străfund lumini mari de mirare. CAMILAR, N. I 35. Fu în ochii lui în clipa asta o oboseală care venea din străfundul timpurilor, căci e în el istovirea tuturor strămoșilor. CAMIL PETRESCU, O. II 282. Moș Petrache s-a mulțumit să caște vîrtos, să se uite în străfundul cerului, la stele, la lună. POPA, V. 181. Simțea cum i se ridică din străfundul sufletului... un dor de răzbunare. BART, E. 218.

STRĂFÚND ~uri n. Partea interioară adâncă a unui lucru. ~ul pământului. /stră- + fund


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

străfúnd s. n., pl. străfúnduri

străfúnd s. n., pl. străfúnduri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRĂFÚND s. 1. v. adânc. 2. adânc, adâncime, afund, fund, măruntaie (pl.), profunzime, (reg.) afundiș, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (înv. fig.) mațe (pl.). (În ~ul pământului.)

STRĂFUND s. 1. adînc, adîncime, afund, fund, profunzime. (Din ~ lacului.) 2. adînc, adîncime, afund, fund, măruntaie (pl.), profunzime, (reg.) afundiș, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (înv. fig.) mațe (pl.). (În ~ pămîntului.)

Intrare: străfund
străfund substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străfund
  • străfundul
  • străfundu‑
plural
  • străfunduri
  • străfundurile
genitiv-dativ singular
  • străfund
  • străfundului
plural
  • străfunduri
  • străfundurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)