21 de definiții pentru strângător (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRÂNGĂTÓR, -OÁRE, strângători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care strânge, agonisește, (om) econom; p. ext. (om) zgârcit. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care adună ceva. – Strânge + suf. -ător.

STRÂNGĂTÓR, -OÁRE, strângători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) care strânge, agonisește, (om) econom; p. ext. (om) zgârcit. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care adună ceva. – Strânge + suf. -ător.

STRÂNGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival 1) Care strânge. ◊ ~ de paie (la combină) dispozitiv pentru căpițirea paielor. 2) Care face economii; care păstrează; econom. /a strânge + suf. ~tor

strângător a. și m. care strânge.

STRÎNGĂTÓR2, -OÁRE, strîngători, -oare, s. m. și f. Persoană care adună ceva; adunător. Fă-mi vro cincizeci cositori... Și treizeci de strîngători. ȘEZ. II 76.

STRÎNGĂTÓR1, -OÁRE, strîngători, -oare, adj. (În opoziție cu risipitor) Care strînge, econom; p. ext. zgîrcit. Iertatul ei bărbat, om bun și strîngător. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, la TDRG. Ea, ca muiere strîngătoare, nu lasă să se prăpădească nici un fir de piper, deci se pleacă și, ridicîndu-l, îl băgă în sîn. RETEGANUL, P. V 26. Zicea... că femeile îs răsipitoare și tare ușurele și că nici una nu-i strîngătoare. SBIERA, P. 216. ◊ (Substantivat) Prădalnicii răpeau ce agoniseau strîngătorii. SADOVEANU, E. 24. Nu fi zgîrcit, căci banii strîngătorului intră în mîna cheltuitorului. NEGRUZZI, S. I 247.

strîngătór, -oáre adj. Care strînge, econom: baniĭ strîngătoruluĭ pe mîna cheltuitoruluĭ. S. m. Perceptor, încasator. S. f., pl. orĭ. Lucru (instrument) care strînge (ca gaica).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

strângătór adj. m., s. m., pl. strângătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. strângătoáre

strângătór adj. m., s. m., pl. strângătóri; f. sg. și pl. strângătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRÂNGĂTÓR s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

STRÂNGĂTÓR s. v. agent de percepție, perceptor.

STRÂNGĂTÓR adj., s. v. antidiareic, constipant.

STRÂNGĂTÓR adj. v. astringent.

STRÂNGĂTÓR adj. v. econom.

Strângător ≠ cheltuitor, risipitor, nestrângător

MUȘCHI STRÂNGĂTÓR s. v. mușchi constrictor.

mușchi strîngător s. v. MUȘCHI CONSTRICTOR.

strîngător s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.

strîngător s. v. AGENT DE PERCEPȚIE. PERCEPTOR.

strîngător adj., s. v. ANTIDIAREIC. CONSTIPANT.

strîngător adj. v. ASTRINGENT.

STRÎNGĂTOR adj. adunător, cruțător, econom, păstrător, (înv. și reg.) scump, (reg.) păstrielnic, (fig.) strîns. (Om ~.)

Intrare: strângător (s.m.)
strângător substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strângător
  • strângătorul
  • strângătoru‑
plural
  • strângători
  • strângătorii
genitiv-dativ singular
  • strângător
  • strângătorului
plural
  • strângători
  • strângătorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)